câştiga

CÂŞTIGÁ, câştíg, vb. I. 1. tranz. A obţine bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculaţii, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobândi, a obţine experienţă, cunoştinţe etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. tranz. A atrage de partea sa; a cuceri. Câştigase simpatia tuturor. 3. tranz. A obţine, a cuceri victoria (într-o competiţie sportivă, într-un proces etc.). 4. intranz. A deveni mai bogat în..., a-şi spori conţinutul, calitatea, greutatea. – lat. castigare.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



A câştiga ≠ a păgubi, a pierde

Trimis de siveco, 12.03.2009. Sursa: Antonime



CÂŞTIGÁ vb. 1. a beneficia, a folosi, a profita. (El nu câştiga nimic din asta?) 2. v. căpăta. 3. v. repurta. 4. v. izbândi. 5. a cuceri, a dobândi. (A câştiga titlul de campion.) 6. v. dobândi. 7. v. cuceri.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CÂŞTIGÁ vb. v. aranja, căuta, curăţa, deretica, dichisi, ferchezui, găti, împodobi, îngriji, scutura, spilcui, strânge, vedea.

Trimis de siveco, 12.03.2009. Sursa: Sinonime



câştigá vb., ind. prez. 1 sg. câştíg, 3 sg. şi pl. câştígă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A CÂŞTIGÁ câştíg 1. tranz. 1) (bani sau bunuri materiale) A dobândi prin muncă (sau prin alte mijloace). 2) fig. A obţine prin muncă sau prin luptă susţinută. câştiga simpatia publicului. câştiga bunăvoinţa colegilor. 3) (lupte, partide, procese etc.) A obţine înregistrând victorie. 2. intranz. 1) A avea un câştig. 2) A-şi spori valoarea (sau conţinutul, greutatea etc.). /<lat. castigare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cîştigá (câştíg, câştigát), vb. – 1. (Trans.) A creşte, a îngriji. – 2. (refl., rar) A se îngrji, a se dichisi. – 3. A obţine, a face rost. – 4. A cîştiga. – 5. A progresa, a îmbunătăţi. – Mr. cîştigă, s.f. (grijă), cîştigare, vb. (a cîştiga). lat. castigare, de la castus (Puşcariu 377; Candrea-Dens., 359; REW 1746; DAR); cf. it. castigare, prov., sp., port. castigar, fr. châtier; cu evoluţie semantică diferită. Pentru evoluţia rom., cf. Skok, Dacor., IX, 216 şi v. sard. castigare "a conserva." Der. cîştig, s.n. (grijă; beneficiu; profit, folos); cîştigă, s.f. (înv., grijă); cîştigos, adj. (folositor). sb. kaštiga, s.f. (pedeapsă); kaštigovati, vb. (a pedepsi), nu par a explica prin rom., cum credea Candrea, Elememte, 407. Pentru var. mold. cîşlig, cf. Graur, BL, V, 58.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER