càstig — càs|tig Mot Pla Nom masculí … Diccionari Català-Català
castig — (L). Chastise … Dictionary of word roots and combining forms
profit — PROFÍT, profituri, s.n. Ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; câştig, beneficiu, avantaj. (Ec.) Venitul adus de capitalul utilizat într o întreprindere, reprezentând diferenţa dintre încasările efective şi… … Dicționar Român
beneficiu — BENEFÍCIU, beneficii, s.n. Câştig, profit sau folos pe care l are cineva din ceva; profit financiar al unei întreprinderi, reprezentând diferenţa dintre veniturile realizate şi cheltuielile ocazionate de acestea. ♢ expr. Sub beneficiu de inventar … Dicționar Român
cauză — CÁUZĂ, cauze, s.f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care precedă şi, în condiţii determinate, provoacă apariţia altui fenomen, denumit efect, căruia îi serveşte ca punct de plecare; motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate… … Dicționar Român
câştiga — CÂŞTIGÁ, câştíg, vb. I. 1. tranz. A obţine bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculaţii, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobândi, a obţine experienţă, cunoştinţe etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. tranz. A… … Dicționar Român
dobândă — DOBẤNDĂ, dobânzi, s.f. 1. Sumă de bani care se plăteşte (de obicei în procente) pentru un împrumut bănesc. ♢ expr. A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna cu prisosinţă şi violenţă (pe cineva) pentru o pagubă sau o suferinţă. 2. Câştig, folos,… … Dicționar Român
avantaj — AVANTÁJ, avantaje, s.n. 1. Folos mai mare pe care îl obţine cineva (în raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau ceva faţă de altcineva sau altceva) bazată pe o situaţie, pe o… … Dicționar Român
cupiditate — CUPIDITÁTE s.f. (livr.) Lăcomie mare de bani, sete de câştig. – Din fr. cupidité, lat. cupiditas, atis. Trimis de LauraGellner, 01.08.2004. Sursa: DEX 98 CUPIDITÁTE s. v. lăcomie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cupiditáte s … Dicționar Român
câştigător — CÂŞTIGĂTÓR, OÁRE, câştigători, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care a obţinut un câştig material, o superioritate asupra alteia într o întrecere (în muncă, în sport etc.). ♦ (Animal, îndeosebi cal) victorios într o întrecere … Dicționar Român
