zguduire

zguduire
ZGUDUÍRE, zguduiri, s.f. Acţiunea de a (se) zgudui. – v. zgudui.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ZGUDUÍRE, zguduíri, s.f. zguduire; scuturare, cutremurare, zdruncinare; (fig.) frământare. 2. (fig.) Înfiorare, cutremurare, zguduitură (2).
Trimis de tavi, 10.10.2006. Sursa: DLRLC

ZGUDUÍRE s. 1. v. clătinare. (La seism s-a simţit o zguduire puternică.) 2. (geol., met.) cutremur, seism. (O zguduire uşoară de pământ.) 3. v. hurducare. (zguduire unei căruţe, pe un drum cu hârtoape.) 4. hâţânare, scuturare, zgâlţâire. (zguduire cuiva.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

zguduíre s. f., g.-d. art. zguduírii; pl. zguduíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • comoţie — COMÓŢIE, comoţii, s.f. Zguduire puternică, bruscă a unui organ. ♢ Comoţie cerebrală = zguduire puternică a creierului, provocată prin cădere, explozie, lovire etc. şi manifestată prin tulburări care merg de la ameţeală până la pierderea… …   Dicționar Român

  • curenta — CURENTÁ, pers. 3 curentează, vb. I. tranz. (Despre un conductor de electricitate) A provoca cuiva un şoc (mai uşor) prin atingere. ♦ refl. (Despre fiinţe) A atinge un conductor electric suportând un şoc (mai uşor). – Din curent. Trimis de ionel… …   Dicționar Român

  • cutremur — CUTRÉMUR, cutremure, s.n. 1. Mişcare puternică şi bruscă, verticală, orizontală sau de torsiune a scoarţei pământului, provocată de dislocări subterane, de erupţii vulcanice etc.; seism. 2. fig. Înfiorare, cutremurare, fior; p. ext. teamă, frică …   Dicționar Român

  • dramatism — DRAMATÍSM s.n. 1. Încordarea acţiunii, a situaţiei, intensitatea conflictului, profunzimea şi ciocnirea sentimentelor care caracterizează o operă (dramatică), un spectacol etc. 2. fig. Situaţie, împrejurare care creează o luptă ascuţită între… …   Dicționar Român

  • hurducătură — HURDUCĂTÚRĂ, hurducături, s.f. Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială. – Hurduca + suf. ătură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HURDUCĂTÚRĂ s. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat …   Dicționar Român

  • zguduitură — ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s.f. 1. Scuturătură puternică; zdruncinătură, zguduială. 2. fig. înfiorare, cutremurare. [pr.: du i ] – Zgudui + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ZGUDUITÚRĂ, zguduitúri, s.f. 1. zguduitură 2.… …   Dicționar Român

  • colbot — colbót s.n. (reg.) 1. prăfuială. 2. mişcare, zguduire. Trimis de blaurb, 20.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • cutremurătură — CUTREMURĂTÚRĂ s. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlţâială, zgâlţâire, zgâlţâit, zgâlţâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La… …   Dicționar Român

  • fior — FIÓR, fiori, s.m. Senzaţie (uşoară) de frig (însoţită de tremur); p. ext. emoţie vie pricinuită de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [pr.: fî or. – pl. şi: fioruri] – lat. febris. Trimis de LauraGellner, 08.01.2008.… …   Dicționar Român

  • freamăt — FREÁMĂT, freamăte, s.n. 1. Zgomot surd produs de frunzele mişcate de vânt, de valurile mării etc.; fremătare. ♦ Murmur de voci înnăbuşite sau nedesluşite. ♦ Zgomot, larmă. 2. fig. Fior, înfiorare. [var.: (reg.) hreámăt s.n.] – Din lat. fremitus… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”