comoţie

COMÓŢIE, comoţii, s.f. Zguduire puternică, bruscă a unui organ. ♢ Comoţie cerebrală = zguduire puternică a creierului, provocată prin cădere, explozie, lovire etc. şi manifestată prin tulburări care merg de la ameţeală până la pierderea cunoştinţei, comă şi moarte. – Din fr. commotion.

Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98



comóţie s. f. (sil. -ţi-e), art. comóţia, g.-d. art. comóţiei; pl. comóţii, art. comóţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COMÓŢI//E comoţiei f. 1) Traumă a organismului sau a unei părţi a acestuia cauzată de un şoc brusc şi violent. comoţie cerebrală. 2) fig. Emoţie violentă. [art. comoţia; G.-D. comoţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. commotion

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



COMÓŢIE s.f. Zguduire, cutremurare (violentă, bruscă); şoc nervos. ♢ Comoţie cerebrală = şoc puternic al creierului. [gen. -iei, var. comoţiune s.f. / cf. fr. commotion, lat. commotio].

Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DN



COMÓŢIE s. f. 1. zguduire (violentă, bruscă); şoc nervos. o comoţie cerebrală = şoc puternic al creierului. 2. (fig.) emoţie puternică. (< fr. commotion, lat. commotio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN