fior

FIÓR, fiori, s.m. Senzaţie (uşoară) de frig (însoţită de tremur); p. ext. emoţie vie pricinuită de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [pr.: fî-or. – pl. şi: fioruri] – lat. febris.

Trimis de LauraGellner, 08.01.2008. Sursa: DEX '98



FIÓR s. 1. scuturătură, (rar) scutur. (Un fior de frig.) 2. (la pl.) răcori (pl.). (Mă trec fiorii.) 3. înfiorare, (fig.) cutremur. (fior de groază.) 4. v. freamăt.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



fiór s. m., pl. fióri

Trimis de siveco, 08.01.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



FIÓR fiori m. 1) Senzaţie neplăcută, provocată de frig. 2) Emoţie puternică pricinuită de o reacţie nervoasă. [Sil. fi-or] /<lat. febris

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



fiór s.m. (reg.) jneapăn, ienupăr, jep.

Trimis de blaurb, 09.05.2006. Sursa: DAR



fiór (-ri), s.m. – Senzaţie uşoară de frig, însoţită de tremur. lat. febris (Puşcariu 616; Candrea-Dens., 593; REW 3230; DAR; Giuglea, LL, I, 172), cf. comel. fiora "febră". Rezultatul normal, *fiore, a primit un sing. analogic, format pe baza pl. fiori (după Puşcariu şi Candrea-Dens., ar trebui plecat de la un lat. *februm. Der. înfiora, vb. (a scutura; a face să tremure, a speria; a agita, a scutura uşor; a nelinişti, a tulbura); înfiorător, adj. (cumplit, înspăimîntător, cutremurător). Pentru fioros, cf. fiară. Înfiora nu pare a fi cunoscut în Banat (ALR, I, 100), cf. mr. nhiuredz, nhiurare, pe care Pascu, I, 100, le explică printr-un lat. *infebrāre.

Trimis de blaurb, 14.09.2007. Sursa: DER