hâţ

HÂŢ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o mişcare bruscă şi rapidă, când cineva apucă, smuceşte sau trage ceva. ♢ expr. Hâţ în sus, hâţ în jos sau hâţ în dreapta, hâţ în stânga, arată sforţările, încercările numeroase şi diverse pe care le face cineva pentru a aduce la îndeplinire o acţiune sau pentru a scăpa dintr-o situaţie neplăcută. [var.: hăţ interj.] – Onomatopee.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



hâţ interj.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HÂŢ interj. (se foloseşte pentru a reda zgomotul făcut de o mişcare bruscă, o smuncitură) /Onomat.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



hîţ interj. – Indică o mişcare ritmică de legănat. – var. hîţa, huţa, uţa, iţa. Creaţie spontană. – Der. hîţă, s.f. (Banat, sanie); hîţîi (var. haţi, hăţăi, iţa, huţăi), vb. (a scutura; a hurui; a agita, a mişca), cf. bîţîi; hîţîna (var. hîţina, hîţîni), vb. (a scutura, a hurducăi) cu suf. expresiv -na; hîlţîna (var. hîlţîni), vb. (a hurducăi), cu l expresiv , cf. sgîlţîna; hîrţ, interj. (exprimă efortul care se cere pentru a scutura sau deplasa un obiect greu); huţă, s.f. (leagăn, scrînciob); huiţ, s.n. (Trans., a legăna); huţuna (var. huţîna, huţina), vb. (a scutura; a legăna); huţuţ, s.n. (leagăn, scrînciob); huţuţa, vb. (a legăna); huţupi, vb. refl. (a se strădui, a face un efort); hutupi, vb. (a împinge, a alunga); heaţă, s.f. (Trans. de Sud, vargă, joardă); hîţînătoare (var. huţunătoare), s.f. (scrînciob); (h)oţopină (var. huţupină), s.f. (mîrţoagă; femeie rotofeie).

Trimis de blaurb, 27.11.2007. Sursa: DER