- hat
- HAT, haturi, s.n. Fâşie îngustă de pământ nearat care desparte două ogoare sau două terenuri agricole aparţinând unor gospodării diferite; răzor1, hotar. ♢ expr. A fi într-un hat (cu cineva) = a fi vecin (cu cineva). ♦ (reg.) Câmp nelucrat; pârloagă, ţelină2. – cf. ucr. h a t "zăgaz".Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HAT s. hotar, răzor, (reg.) căluşire, dorjincă, forgaşă, haşpor, mejdă, mejdină, meşghie, slog, (Transilv.) metă, miezuină. (hat între două ogoare.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeHAT s. v. paragină, pârloagă, ţelină.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehat s. n., pl. háturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHAT haturi n. 1) Fâşie îngustă de pământ nearat, lăsată drept hotar între două ogoare; răzor. ♢ A fi într-un hat (sau hat în hat) cu cineva a fi vecin cu cineva. 2) Teren arabil nelucrat; pârloagă. /<turc. hadTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXhat2, háturi, s.n. (înv.) ordin sau decret ieşit din cancelaria Sultanului; firman, iradea.Trimis de blaurb, 19.05.2006. Sursa: DARhat3, haţi (hazi), s.m. (înv.) 1. taur. 2. cal dobrogean; armăsar.Trimis de blaurb, 19.05.2006. Sursa: DARhat (háturi), s.n. – 1. Răzor, hotar. – 2. Cîmp nelucrat, pîrloagă. – var. hatie. Rut. hat "dig" (DAR; Scriban), datorită formei specifice a hatului. După Moldovan 425; din tc. hatt "linie". – Der. hătaş, s.m. (vecin); hătui, vb. (a fixa limite, a delimita; a fi vecini); hait, s.n. (Mold., dig), a cărui der. nu este clară; hăti,, vb. (Bucov., a zăvorî; a îngrămădi), din rut. hatyty "a face dig".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERhat (háturi), s.n. – Ordin, decret al sultanului. tc. hat (Şeineanu, II, 211; Lokotsch 843). înv., ca şi comp. hati-humaium, s.n. (decret imperial), din tc. hati humayun şi hatişerif, s.n. (decret), din tc. hati şerif "ordin sacru".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.