- dezvăţare
- Dezvăţare ≠ deprindere, învăţare, obişnuireTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDEZVĂŢÁRE s. v. dezbărare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
dezvăţare
Look at other dictionaries:
deprindere — DEPRÍNDERE, deprinderi, s.f. 1. Faptul de a (se) deprinde. 2. Obişnuinţă, obicei. 3. Uşurinţă căpătată de a lungul timpului într o îndeletnicire oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate. 4. (Rar) Practică obişnuită într o îndeletnicire… … Dicționar Român
dezbărare — DEZBĂRÁRE s.f. Acţiunea de a se dezbăra; dezvăţ. – v. dezbăra. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEZBĂRÁRE s. debarasare, dezobişnuire, dezvăţ, dezvăţare, scăpare. (dezbărare de un viciu.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime… … Dicționar Român
obişnuire — ≠ dezvăţare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime OBIŞNUÍRE s. v. aclimatizare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
învăţare — ÎNVĂŢÁRE, învăţări, s.f. Acţiunea de a (se) învăţa şi rezultatul ei; instruire, învăţătură, studiu, învăţat1. – v. învăţa. Trimis de valeriu, 11.01.2008. Sursa: DEX 98 Învăţare ≠ dezvăţare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
