total — TOTÁL, Ă, (1) totali, e, adj., (2) totaluri, s.n. 1. adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârşit. 2. s.n. Sumă rezultată dintr o adunare. ♢ loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu … Dicționar Român
complet — COMPLÉT1, completuri, s.n. (Franţuzism ieşit din uz) Bal popular; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraş). – Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie populară, cu complet2). Trimis de cata, 09.10.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
situaţie — SITUÁŢIE, situaţii, s.f. 1. Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat condiţiile de existenţă şi de dezvoltare ale unei persoane, ale unei colectivitaţi, ale unei activitaţi; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau… … Dicționar Român
deplinătate — DEPLINĂTÁTE s.f. Faptul de a fi deplin, desăvârşit; perfecţiune, plenitudine. – Deplin + suf. ătate. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEPLINĂTÁTE s. 1. integritate, plenitudine. (În deplinătate facultăţilor mintale.) 2. v. desăvârşire … Dicționar Român
plenar — PLENÁR, Ă, plenari, e, adj. 1. (Despre şedinţe, adunări, reuniuni) Care se ţine cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire, adunare, şedinţă la care participă toţi membrii unui for de conducere, ai unei organizaţii etc. 2 … Dicționar Român
restricţie — RESTRÍCŢIE, restricţii, s.f. Măsură care limitează, îngrădeşte un drept, o libertate etc. ♢ loc. adv. Fără restricţie = fără rezerve; pe deplin. [var.: restricţiúne s.f.] – Din fr. restriction, lat. restrictio, onis. Trimis de LauraGellner, 08.07 … Dicționar Român
întreg — ÎNTRÉG, EÁGĂ, întregi, adj. 1. Tot, complet, din care nu s a luat nimic. ♢ loc. adv. Pe de a ntregul = în întregime; peste tot, pe toată suprafaţa. ♦ (mat.; substantivat, m.) Unitate nefracţionată. ♦ Neînceput, neatins, din care nu lipseşte nimic … Dicționar Român
realiza — REALIZÁ, realizez, vb. I. tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. spec. A crea, a plăsmui o operă de artă. ♦ refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin,… … Dicționar Român
sătura — SĂTURÁ, sátur, vb. I. refl. şi tranz. 1. A( şi) potoli pe deplin foamea sau setea, a (se) îndestula cu mâncare sau cu băutură. ♢ loc. adv. Pe săturate = în cantitate suficientă pentru potolirea deplină a foamei sau a setei. 2. fig. A fi sau a… … Dicționar Român
bine — BÍNE adv., s.n. sg. I. adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ♢ expr. A( i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învăţătură, o întâmplare) = a i fi de folos, a i fi prielnic. A( i) veni cuiva bine (să...) = a( i) veni cuiva la… … Dicționar Român
