- plenar
- PLENÁR, -Ă, plenari, -e, adj. 1. (Despre şedinţe, adunări, reuniuni) Care se ţine cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire, adunare, şedinţă la care participă toţi membrii unui for de conducere, ai unei organizaţii etc. 2. (livr.) Total, întreg, complet; desăvârşit, deplin. – Din lat. plenarius.Trimis de oprocopiuc, 23.03.2004. Sursa: DEX '98PLENÁR adj. v. complet, deplin, integral, întreg, total.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeplenár adj m., pl. plenári; f. sg. plenáră, pl. plenáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLENÁR plenară (plenari, plenare) 1) (despre şedinţe, adunări) La care participă toţi membrii. 2) şi adverbial Care cuprinde totul; în întregime; deplin; complet. /<lat. plenariusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLENÁR adj. (Despre şedinţe, adunări) Care se ţine cu participarea tuturor membrilor. // s.f. Şedinţă, adunare la care participă toţi membrii unei organizaţii, ai unei instituţii etc. ♢ Plenară lărgită = plenară la care participă şi persoane care nu fac parte din organizaţia sau din unitatea repectivă. [cf. fr. plénier, it. plenario].Trimis de LauraGellner, 25.07.2005. Sursa: DNPLENÁR, -Ă adj. 1. (despre şedinţe, adunări) cu participarea tuturor membrilor. ♢ (s. f.) şedinţă, adunare la care partipică toţi membrii unei organizaţii, instituţii etc. o plenară lărgită = plenară la care participă şi persoane care nu fac parte din organizaţia respectivă. 2. deplin, întreg, complet; plenitudinar. (< lat. plenarius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.