bine

bine
BÍNE adv., s.n. sg. I. adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ♢ expr. A(-i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învăţătură, o întâmplare) = a-i fi de folos, a-i fi prielnic. A(-i) veni cuiva bine (să...) = a(-i) veni cuiva la îndemână; a fi avantajat de o situaţie prielnică. ♢ (În formule de salut) Bine ai (sau aţi) venit (sănătos, sănătoşi)! ♢ (Referitor la sănătate) A se simţi bine. A(-i) face (cuiva) bine (mâncarea, băutura, plimbarea etc.). A dormi (sau a se odihni etc.) bine. (Ce), nu ţi-e bine? = a) (ce), nu eşti sănătos? ai o slăbiciune fizică?; b) (ce), eşti nebun? nu eşti în toate minţile? 2. În concordanţă cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte. Să te porţi bine cu oricine.expr. (fam. şi ir.) Bine ţi-a făcut! = aşa trebuia, aşa se cuvenea să-şi facă (pentru purtarea ta urâtă, condamnabilă)! ♦ În concordanţă cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat. Cântă şi dansează bine. Cu rochia asta iţi şade bine.Bărbat sau femeie bine făcut(ă) = bărbat sau femeie chipeş(ă). ♦ În concordanţă cu adevărul, cu corectitudinea; clar, precis, exact. Vezi bine că aşa stau lucrurile. Să ştiu bine că mor, şi nu mă las până nu-mi aflu dreptatea!De-a binelea = de-adevărat, cu adevărat. ♦ (Având valoarea unei afirmaţii) Bine, am să procedez cum vrei tu!expr. (Că) bine zici = (că) zici aşa cum trebuie. Ei bine... = după cum spuneam... ♦ Cu grijă, cu atenţie. Uită-te bine şi învaţă. 3. Deplin, în întregime, complet. E cherchelit bine. ♦ (La comparativ) Mult. A fost plecat doi ani şi mai bine. ♦ Mult şi prielnic. A plouat bine. A mâncat şi a băut bine. II. s.n. sg. 1. Ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva. ♢ Om de bine = om care acţionează în folosul, în sprijinul, care ajută pe cei din jurul său. ♢ expr. A face (cuiva un mare) bine sau a face (cuiva) bine (cu ceva) = a ajuta (pe cineva) la nevoie. Să-ţi (sau să vă) fie de bine! = a) să-ţi (sau să vă) fie de (sau cu) folos!; b) (ir.) se spune cuiva care a procedat (greşit) împotriva sfaturilor primite. A vorbi (pe cineva) de bine = a lăuda (pe cineva). 2. Ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic. ♢ expr. A lua (pe cineva) cu binele = a proceda cu blândeţe, cu înţelegere, cu bunăvoinţă faţă de cineva supărat, irascibil sau îndârjit. 3. (fil.; art.) Obiectul moralei ca ştiinţă. 4. (Adjectival; despre oameni) Armonios dezvoltat, plăcut la vedere. – lat. bene (în sensul II 3, calc după gr. Agathos, germ. das Gut).
Trimis de paula, 24.01.2008. Sursa: DEX '98

Bine ≠ rău, prost
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

BÍNE adv., adj., s., interj. 1. adv. v. plăcut. 2. adj. v. prezentabil. 3. adv. v. prieteneşte. 4. adv. v. comod. 5. adv. cumsecade, (înv. şi reg.) tare. (Să-l repare bine.) 6. adv. corect, just. (Ai procedat bine.) 7. adv. v. exact. 8. adv. clar, desluşit, distinct, lămurit, limpede, (reg.) răzvedit. (Vede bine.) 9. v. tare. 10. s. v. binefacere. 11. interj. v. bravo!
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

bíne adv.
Trimis de siveco, 03.01.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

bíne s. n., art. bínele
Trimis de siveco, 17.08.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

BÍNE1 adv. 1) În mod favorabil; în mod prielnic. ♢ A(-i) prinde bine cuiva ceva a(-i) fi de folos. A(-i) veni cuiva bine (să...) a(-i) veni cuiva la îndemână. 2) Aşa cum se cere; după toate regulile. A lucra bine. 3) În mod corect şi frumos. A scrie bine. A cânta bine. 4) În concordanţă deplină cu realitatea; cu precizie; exact. A şti bine. ♢ Că bine zici ai dreptate. A şti prea bine ceva a) a fi convins de ceva; b) a şti ceva dinainte. 5) Plin de sănătate; sănătos. 6) În cantitate îndestulătoare; destul; îndeajuns; suficient. A mânca bine. ♢ Mult şi bine foarte mult. 7) De tot; pe deplin. E beat bine. 8) (cu sensul unei propoziţii aprobative) Îmi convine; de acord. ♢ Ei bine! fie! Ba bine că nu! desigur; se înţelege. /<lat. bene
Trimis de siveco, 11.12.2004. Sursa: NODEX

BÍNE2 n. 1) Ceea ce este pozitiv (util, favorabil, prielnic etc.); faptă bună. ♢ Cu binele cu blândeţe şi cu bunăvoinţă. A-i face cuiva bine a ajuta pe cineva. A-i face cuiva bine cu ceva a împrumuta pe cineva cu ceva. 2) Stare de satisfacţie. A ajunge la bine. /<lat. bene
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

bíne adv.1. Perfect, în mod sau în cantitate satisfăcătoare. – 2. Aşa cum se cuvine, potrivit. – 3. Da, într-adevăr, aşa e (formulă de aprobare). – 4. (fam.) Elegant, fercheş, arătos (cu acest sens se foloseşte numai ca adj.) – 5. (s.m.) Bunăstare, fericire. – 6. (s.m.) Avere, bunuri. – 7. Beneficiu (împreună cu vb. a face). – 8. Element care intră în compunerea unui anumit număr de cuvinte, pentru a exprimă ideea de "bine": binecredincios, binevesti; în general este traducere din gr. εὐ -. – Mr. gine, megl. bini, istr. bire. lat. bĕnĕ (Puşcariu 203; REW 1028; Candrea-Dens., 160; DAR), cf. it. bene, prov. ben, fr., sp. bien, port. bem. Der. bineţe, s.f. (formulă de salut, bună ziua), de la formula de salut bine aţi venit sau bine v-am găsit (pentru posibilitatea de derivare a acestui cuvînt, megl. ghineaţă, megl. bineaţă, cu suf. -eaţă, cf. Pascu, Beiträge, 15); binişor, adv. (potrivit, aşa şi aşa; încet, cu băgare de seamă).
Trimis de blaurb, 02.09.2006. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?
Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • BiNe — – Bisexuelles Netzwerk e. V. ist die einzige Vereinigung von Gruppen und Einzelpersonen der Bi Bewegung im deutschen Sprachraum. Vereinssitz ist seit 2005 Frankfurt am Main, zuvor Potsdam. 2006 zählte sie etwa 140 Mitglieder. Der Verein ist… …   Deutsch Wikipedia

  • Bine — oder BINE steht für: Bine, Kurzform des Vornamens Sabine Bine (Mythologie), mythisce Gestalt der Sumerischen Religion Bürger Information Neue Energietechniken, heute BINE Informationsdienst Diese Seite ist eine Begrif …   Deutsch Wikipedia

  • Bine — can mean any of the following:* Bine (mythology), a guardian of hell in Akkadian mythology, comparable with Cerberus from Greek mythology * Binə, Baku, Azerbaijan * Binə, Khojavend, Azerbaijan * Bine (language), one of the many languages spoken… …   Wikipedia

  • Bine — Bine, n. [{Bind}, cf. {Woodbine}.] The winding or twining stem of a hop vine or other climbing plant. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • biné — biné, ée (bi né, née) part. passé. Terre bien binée …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • bine — (n.) climbing stem, flexible shoot of a shrub, 1727, from a dialectal form of BIND (Cf. bind) (n.) …   Etymology dictionary

  • bine — [bīn] n. [dial. form of BIND] 1. any climbing, twining stem, as of the hop 2. a plant having such stems …   English World dictionary

  • bine — ba·bine; bear·bine; bine; car·bine; com·bine·ment; cor·y·bul·bine; tur·bine; un·com·bine; yo·him·bine; zal·cit·a·bine; col·um·bine; com·bine; con·cu·bine; bell·bine; …   English syllables

  • bine — bean ou bine n. f. (Québec) d1./d Pop. Haricot sec. Une assiette de beans. d2./d Loc. pop. Envoyer qqn aux beans, le repousser sans ménagement, l envoyer au diable. Fam. Avoir les yeux dans la graisse de beans: avoir un regard traduisant un désir …   Encyclopédie Universelle

  • Bine — Bina, Binia, Bine, Bini Kurzform von Namen mit der Endung »bina« bzw. »bine«, z.B. → Sabine (Bedeutung: vom Stamm der Sabiner) …   Deutsch namen

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”