- bindisi
- BINDISÍ, bindisesc, vb. IV. intranz. (reg.) A-i păsa, a se sinchisi de ceva. [var.: (înv.) bihindisí vb. IV] – Din ngr. beghendízo.Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98BINDISÍ vb. v. îngrijora, nelinişti, păsa, sinchisi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebindisí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bindisésc, imperf. 3 sg. bindiseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bindiseáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbindisí (-sésc, -ít), vb. – A se preocupa, a ţine seama, a lua în consideraţie, a fi la curent. – Mr. bindisire. tc. beyendi, aorist de la beyenmek "a binevoi" (Iogu, GS, VI, 338); cf. ngr. μπεγεντίζω, pe care Graur, BL, IV, 73, îl consideră drept sursă imediată a cuvîntului rom. Mai puţin probabilă pare explicaţia pe care o dădea mai înainte aceluiaşi cuvînt Şeineanu, II, pe baza tc. bende "sclav".Trimis de blaurb, 27.08.2006. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.