- sătura
- SĂTURÁ, sátur, vb. I. refl. şi tranz. 1. A(-şi) potoli pe deplin foamea sau setea, a (se) îndestula cu mâncare sau cu băutură. ♢ loc. adv. Pe săturate = în cantitate suficientă pentru potolirea deplină a foamei sau a setei. 2. fig. A fi sau a face să fie pe deplin mulţumit, satisfăcut (de sau cu ceva). 3. fig. A fi sau a face să fie sătul, plictisit, dezgustat, scârbit de ceva sau de cineva. – lat. saturare.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98SĂTURÁ vb. 1. a (se) îndestula, (prin Transilv. şi Olt.) a (se) săţui. (I-a sătura cu mâncare.) 2. (reg.) a se îmbucări. (Vitele s-au sătura.) 3. (fig.) a (se) lecui, a (se) vindeca. (Lasă că-l sătura eu de prostii.) 4. v. plictisi. 5. v. dezgusta. 6. (Mold., fig.) a se hrăni. (S-a sătura de mizeriile ce i se fac.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSĂTURÁ vb. v. împlini, îndeplini, realiza, satisface.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesăturá vb., ind. prez. 1 sg. sátur, 3 sg. şi pl. sátură; conj. prez. 3 sg. şi pl. sátureTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SĂTURÁ sátur tranz. 1) A face să se sature. 2) pop. (fiinţe) A face să se lase (de un obicei rău); a dezbăra. /<lat. saturareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE SĂTURÁ mă sátur intranz. 1) A-şi potoli pe deplin foamea (sau setea); a deveni sătul. 2) A se simţi întru totul satisfăcut; a nu mai avea nevoie. sătura de somn. 3) A fi sătul, plictisit sau dezgustat. ♢ sătura de ceva (sau de cineva) ca de mere acre (sau pădureţe) a fi dezgustat complet de ceva (sau de cineva). sătura până în gât a-i fi lehamite. /<lat. saturareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsăturá (sátur, săturát), vb. – 1. A satisface, a mulţumi. – 2. A obosi, a vlăgui. – Mr. satur, săturare, megl. satur, săturari, istr. sotur. lat. satŭrāre (Puşcariu 1532; REW 7622), cf. napol. satorarę, lom. sagia (Battisti, V, 3347). Este dubletul lui satura, vb., din fr. saturer. – Der. săturător, adj. (care satură); nesăturat, adj. (nesatisfăcut); saturaţi(un)e, s.f., din fr. saturation. Din rom. provine săs. szêturîn.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.