deosebire

deosebire
DEOSEBÍRE, deosebiri, s.f. Acţiunea de a (se) deosebi şi rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferenţă. loc. adv. Cu deosebire = a) în mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cât se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) ... = cu diferenţa ... Fără deosebire = fără excepţie. Spre deosebire de... = în opoziţie, în contrast cu... [pr.: -de-o-] – v. deosebi.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Deosebireasemănare
Trimis de siveco, 25.10.2005. Sursa: Antonime

DEOSEBÍRE s. 1. diferenţă, diferenţiere, discriminare, discriminaţie, distincţie, (rar) distingere. ( facem următoarea deosebire ...) 2. diferenţă, (înv. şi pop.) osebire, (Ban., Transilv. şi Maram.) deschilinire, (înv.) osebitură. (Ce mare deosebire este între ei!)
Trimis de siveco, 16.01.2009. Sursa: Sinonime

deosebíre s. f. (sil. de-o-), g.-d. art. deosebírii; pl. deosebíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEOSEBÍR//E deosebirei f. 1) v. A DEOSEBI şi A SE DEOSEBI. 2) Lipsă de asemănare; diferenţă; distincţie. Cu deosebire mai ales; în special. Spre deosebire de... în opoziţie cu... /v. a (se) deosebi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEOSEBÍRE, deosebiri, s.f. deosebire [var.: (reg.) deosibíre s.f.]
Trimis de tavi, 24.01.2006. Sursa: DLRM

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • diferenţă — DIFERÉNŢĂ, diferenţe, s.f. 1. Ceea ce deosebeşte o fiinţă de altă, un lucru de altul; lipsă de asemănare; deosebire; nepotrivire. ♢ Diferenţă specifică = trăsătură caracteristică a unei noţiuni, care o deosebeşte de celelalte noţiuni cuprinse în… …   Dicționar Român

  • distincţie — DISTÍNCŢIE, distincţii, s.f. 1. Deosebire, diferenţă. A face distincţie. Fără distincţie. 2. Fineţe, eleganţă în înfăţişare şi comportări. 3. Decoraţie sau titlu care se acordă unei persoane pentru merite deosebite. [var.: distincţiúne s.f.] –… …   Dicționar Român

  • discriminare — DISCRIMINÁRE, discriminări, s.f. Acţiunea de a discrimina şi rezultatul ei. 1. Deosebire, distingere efectuată între mai multe elemente. 2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetăţeni ai unui stat sunt lipsiţi de anumite drepturi pe… …   Dicționar Român

  • divergenţă — DIVERGÉNŢĂ, divergenţe, s.f. 1. Deosebire, dezacord de păreri, de concepţii, de atitudini; p. ext. neînţelegere. ♢ expr. A face (sau a fi în) divergenţă = (despre o parte a unui complet de judecată) a şi exprima sau a avea păreri deosebite de ale …   Dicționar Român

  • excepţie — EXCÉPŢIE, excepţii, s.f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ♢ expr. Cu excepţia... = afară de... Fără excepţie = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc… …   Dicționar Român

  • disimilitudine — DISIMILITÚDINE s.f. (Rar) Lipsă de asemănare; deosebire. – Din fr. dissimilitude, lat. dissimilitudo. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  disimilitúdine s. f., g. d. art. disimilitúdinii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • eminamente — EMINAMÉNTE adv. În gradul cel mai înalt, prin excelenţă, cu deosebire. – Din fr. éminemment. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  eminaménte adv. Trimis de siveco, 05.02.2008. Sursa: Dicţionar ortografic  EMINAMÉNTE adv. La cel mai… …   Dicționar Român

  • osebire — OSEBÍRE, osebiri, s.f. (înv. şi pop.) Acţiunea de a (se) osebi şi rezultatul ei; deosebire, diferenţă; p. ext. inegalitate. ♢ loc. adv. Fără osebire = a) fără excepţie, fără deosebire; b) întocmai, identic, exact. Cu osebire = mai cu seamă, în… …   Dicționar Român

  • preferinţă — PREFERÍNŢĂ, preferinţe, s.f. Întâietate acordată unui obiect, unei situaţii, unei fiinţe atunci când există posibilitatea de a alege dintre mai multe obiecte, situaţii sau fiinţe; înclinaţie faţă de o anumită fiinţă. ♢ loc. adv. De (sau cu)… …   Dicționar Român

  • schismă — SCHÍSMĂ, schisme, s.f. Separarea formală a unui grup de credincioşi de comunitatea religioasă căreia îi aparţine; p. ext. dezbinare sau neînţelegere pe chestiuni de principiu între grupuri sau persoane unite până atunci; ruptură provocată de o… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
https://romanian.en-academic.com/29461/deosebire Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”