divergenţă

divergenţă
DIVERGÉNŢĂ, divergenţe, s.f. 1. Deosebire, dezacord de păreri, de concepţii, de atitudini; p. ext. neînţelegere. ♢ expr. A face (sau a fi în) divergenţă = (despre o parte a unui complet de judecată) a-şi exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorităţii asupra unei pricini judecate. 2. Proprietatea unor linii geometrice, unor raze şi fascicule luminoase, unor sisteme optice etc. de a fi divergente. ♦ (mat.) Mărime a unui câmp vectorial egală cu suma derivatelor parţiale ale componentelor vectorului într-un punct dat. – Din fr. divergence, lat. divergentia.
Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX '98

Divergenţă ≠ acord, convergenţă
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DIVERGÉNŢĂ s. 1. v. neînţelegere. 2. neînţelegere, (livr. fig.) fricţiune. (Mai există unele divergenţă între părţi.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

divergénţă s. f., g.-d. art. divergénţei; pl. divergénţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DIVERGÉNŢ//Ă divergenţăe f. 1) Caracter divergent. 2) Nepotrivire de păreri, concepţii; contrazicere. /<fr. divergence, lat. divergentia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DIVERGÉNŢĂ s.f. 1. Deosebire, opoziţie de păreri, de concepţii etc.; (p. ext.) neînţelegere. 2. Stare a două raze, a două drepte care se îndepărtează mereu una de alta. ♦ (mat.) Proprietate a unei serii de a nu avea o sumă determinată a termenilor săi. [cf. fr. divergence, it. divergenza].
Trimis de LauraGellner, 19.05.2006. Sursa: DN

DIVERGÉNŢĂ s. f. 1. deosebire, opoziţie de păreri, de concepţii etc.; (p. ext.) neînţelegere, conflict. 2. proprietate a unui fascicul de radiaţii pornind din acelaşi punct de a-şi mări secţiunea. ♢ însuşire a unui sistem optic (lentilă, oglindă) de a transforma fasciculele paralele sau convergente în fascicule divergente. 3. (biol.) deosebire între indivizi, specii etc. în procesul de adaptare la condiţii variate de mediu, în lupta pentru viaţă. 4. (mat.) proprietate a unei serii de a fi divergentă. (< fr. divergence, lat. divergentia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • divergénţã — s. f., g. d. art. divergénţei; pl. divergénţe …   Romanian orthography

  • divergent — DIVERGÉNT, Ă, divergenţi, te, adj. 1. (Despre linii geometrice, raze luminoase dintr un fascicul etc.) Care se depărtează dintr un punct comun în direcţii diferite; (despre fascicule de raze luminoase) a cărui secţiune creşte pe măsura depărtării …   Dicționar Român

  • fricţiune — FRICŢIÚNE, fricţiuni, s.f. 1. (fiz.) Frecare 2. fig. Neînţelegere, ceartă, divergenţă între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [pr.: ţi u . – var.: (2) frécţie, frícţie s.f.] – Din fr. friction. Trimis de cata, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • distar — distár s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DISTÁR s.n. Lentilă negativă (divergentă) gravată în dioptrii, care se aplică în acelaşi mod ca un filtru colorat în faţa obiectivului de fotografiat pentru a permite… …   Dicționar Român

  • neînţelegere — NEÎNŢELÉGERE, neînţelegeri, s.f. Faptul de a nu (se) înţelege, lipsă de înţelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată datorită interpretării greşite a unei afirmaţii, a unei situaţii etc. – Ne + înţelegere.… …   Dicționar Român

  • sfadă — SFÁDĂ, sfezi, s.f. (pop.) Ceartă, gâlceavă. ♦ Conflict, neînţelegere, divergenţă; zâzanie. [var.: svádă s.f.] – Din sl. svada. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFÁDĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, controversă, dezacord,… …   Dicționar Român

  • divergént — adj. m., pl. divergénţi; f. sg. divergéntã, pl. divergénte …   Romanian orthography

  • acord — ACÓRD, acorduri, s.n. 1. Înţelegere, învoială, convenţie etc. între două sau mai multe părţi în vederea încheierii, modificării sau desfiinţării unui act juridic. expr. A fi de acord să... = a se învoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu… …   Dicționar Român

  • anticiclon — ANTICICLÓN, anticicloane, s.n. Centru de presiune atmosferică mai înaltă decât în regiunile învecinate. – Din fr. anticyclone. Trimis de ana zecheru, 20.02.2004. Sursa: DEX 98  anticiclón s. n. (sil. clon), pl. anticicloáne Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • bucluc — BUCLÚC, buclucuri, s.n. 1. (pop. şi fam.) Situaţie neplăcută, încurcată. În care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”