- fricţiune
- FRICŢIÚNE, fricţiuni, s.f. 1. (fiz.) Frecare 2. fig. Neînţelegere, ceartă, divergenţă între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [pr.: -ţi-u-. – var.: (2) frécţie, frícţie s.f.] – Din fr. friction.Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98FRICŢIÚNE s. v. frecare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeFRICŢIÚNE s. v. divergenţă, neînţelegere.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefricţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. fricţiúnii; pl. fricţiúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFRICŢIÚN//E fricţiunei f. 1) Metodă de tratament prin acţiunea factorului mecanic şi termic asupra organismului; masaj. 2) mai ales la pl. fig. Ciocnire de interese sau de opinii contrare; divergenţă de păreri. 3) fig. Acţiune de frecare a corpurilor. [art. fricţiunea; G.-D. fricţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. friction, lat. frictio, fricţiuneonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFRICŢIÚNE s.f. 1. (fiz.) Efectul forţelor care opun rezistenţă mişcării unor suprafeţe în contact; frecare. 2. (med.) Ungere şi frecare a corpului cu un lichid. 3. (La pl.) Divergenţe de opinii, neînţelegeri, certuri. [pron. -ţi-u-, var. (2) frecţie, frecţiune, fricţie s.f. / cf. fr. friction, cf. lat. frictio].Trimis de LauraGellner, 02.04.2005. Sursa: DNFRICŢIÚNE s. f. 1. (fiz.) interacţiune între două corpuri aflate în contact; frecare. 2. masaj constând din ungerea şi frecarea corpului cu un lichid. 3. (fig., pl.) divergenţe de opinii, neînţelegeri, certuri. (< fr. friction, lat. frictio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.