frecare

frecare
FRECÁRE, frecări, s.f. Acţiunea de a (se) freca; frecuş, frecătură (1). ♦ (fiz.) Interacţiune a două corpuri aflate în contact; forţă pe care o exercită un corp asupra altuia când acesta se freacă de el; fricţiune(1). – v. freca.
Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FRECÁRE s. 1. (fiz.) fricţiune. (Proces de frecare.) 2. v. roadere. 3. v. fricţionare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

frecáre s. f., g.-d. art. frecării; pl. frecări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FREC//ÁRE frecareări f. v. A FRECA şi A SE FRECA. ♢ Forţă de frecare forţă exercitată de un corp asupra altuia, când acesta se freacă de el. /v. a (se) freca
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • fricţiune — FRICŢIÚNE, fricţiuni, s.f. 1. (fiz.) Frecare 2. fig. Neînţelegere, ceartă, divergenţă între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [pr.: ţi u . – var.: (2) frécţie, frícţie s.f.] – Din fr. friction. Trimis de cata, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • abraziv — abrazív, ă adj., s. n. (corp, material dur) capabil a roade prin frecare. (< fr. abrasif) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABRAZÍV, Ă, abrazivi, e, adj., s.n. (Corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare. – Din fr …   Dicționar Român

  • freca — FRECÁ, frec, vb. I. tranz. 1. A mişca forţat un corp pe suprafaţa altui corp cu care este în contact. 2. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obţine o masă omogenă şi pufoasă. ♦ A şterge un obiect apăsând în toate direcţiile …   Dicționar Român

  • atriţiune — ATRIŢIÚNE s. v. abraziune. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  atriţiúne s. f., pl. atriţiúni Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ATRIŢIÚNE s.f. Îndepărtare a particulelor de pe suprafaţa granulelor minerale… …   Dicționar Român

  • chibrit — CHIBRÍT, chibrituri, s.n. Beţişor de lemn având la un capăt o gămălie din material uşor inflamabil, care se aprinde prin frecare, folosit pentru a face focul, a aprinde ţigara etc.; p. ext. cutie care conţine asemenea beţişoare. – Din tc. kĩbrĩt …   Dicționar Român

  • durilon — DURILÓN, duriloane, s.n. (Franţuzism.) Bătătură (2). – Din fr. durillon. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  durilón s. n., pl. duriloáne Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DURILÓN durilonoáne n …   Dicționar Român

  • electrofor — ELECTROFÓR, electrofoare, s.n. Dispozitiv pentru experienţe de laborator, alcătuit dintr un disc electrizat prin frecare şi un disc metalic care poate fi electrizat prin influenţă de primul disc. – Din fr. électrophore. Trimis de LauraGellner, 12 …   Dicționar Român

  • foşni — FOŞNÍ, foşnesc, vb. IV. intranz., tranz. A produce un sunet uşor prin mişcare sau prin frecare. ♦ (Rar) A foi, a mişuna. [var.: foşnăí vb. IV.] – Formaţie onomatopeică. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FOŞNÍ vb. a fâşâi, a suna, a… …   Dicționar Român

  • frecătură — FRECĂTÚRĂ, frecături, s.f. 1. Frecare. 2. Loc care poartă urma unei frecări. 3. fig. Mustrare aspră. 4. fig. (La pl.) Divergenţe, neînţelegeri (surde); frecuşuri, fricţiuni. – lat. fricatura. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • garnitură — GARNITÚRĂ, garnituri, s.f. 1. Accesoriu folosit pentru a împodobi sau a completa un lucru. ♦ Adaos constând din legume, salată etc., care se serveşte la friptură. 2. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care completează, întăresc sau… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”