freca — FRECÁ, frec, vb. I. tranz. 1. A mişca forţat un corp pe suprafaţa altui corp cu care este în contact. 2. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obţine o masă omogenă şi pufoasă. ♦ A şterge un obiect apăsând în toate direcţiile … Dicționar Român
frecare — FRECÁRE, frecări, s.f. Acţiunea de a (se) freca; frecuş, frecătură (1). ♦ (fiz.) Interacţiune a două corpuri aflate în contact; forţă pe care o exercită un corp asupra altuia când acesta se freacă de el; fricţiune(1). – v. freca. Trimis de zaraza … Dicționar Român
fricţiune — FRICŢIÚNE, fricţiuni, s.f. 1. (fiz.) Frecare 2. fig. Neînţelegere, ceartă, divergenţă între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [pr.: ţi u . – var.: (2) frécţie, frícţie s.f.] – Din fr. friction. Trimis de cata, 13.09.2007.… … Dicționar Român
horjire — horjire, horjíri, s.f. (reg.) frecare, frecătură. Trimis de blaurb, 26.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
jupitură — jupitúră, jupitúri, s.f. (reg.) 1. jupuitură, belitură, cojitură. 2. cal bătrân şi neputincios. 3. frecătură a pielii, julitură. Trimis de blaurb, 28.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
rosătură — ROSĂTÚRĂ, rosături, s.f. 1. Rană superficială provenită dintr o frecătură, dintr o roadere; eroziune. 2. Loc ros, tocit, găurit. [var.: rozătúră s.f.] – Ros + suf. ătură. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 ROSĂTÚRĂ s. 1. măcinătură,… … Dicționar Român
