freca

freca
FRECÁ, frec, vb. I. tranz. 1. A mişca forţat un corp pe suprafaţa altui corp cu care este în contact. 2. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obţine o masă omogenă şi pufoasă. ♦ A şterge un obiect apăsând în toate direcţiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăţa. 3. A fricţiona. 4. fig. (fam.) A bate. ♢ expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Din lat. fricare.
Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98

FRECÁ vb. 1. v. făcălui. 2. v. roade. 3. v. fricţiona.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

FRECÁ vb. v. atinge, bate, lovi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

frecá vb., ind. prez. 1 sg. frec, 3 sg. şi pl. freácă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A FRECÁ frec tranz. 1) (despre obiecte ce vin în contact unul cu altul) A apăsa făcând mişcări. 2) (despre alimente) A amesteca îndelung, apăsând (prefăcând într-o pastă omogenă). 3) A şterge apăsat (pentru a îndepărta murdăria). 4) fam. (corpul) A supune fricţiunii; a fricţiona. 5) fig. fam. A supune unui tratament aspru. /<lat. fricare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

frecá (fréc, frecát), vb. – 1. A mişca forţat un corp pe suprafaţa altui corp. – 2. A şterge, a curăţa. – 3. A frecţiona. – 4. A bate, a ciomăgi. – 5. A examina, a cerceta, a iscodi. – Mr. frec, fricare, megl. frec, fricari. lat. frĭcāre (Puşcariu 647; Candrea-Dens., 637; REW 3501; Philippide, II, 643; DAR), cf. alb. fërkoń, it. fregare, fr. frayer, prov., cat., sp., port. fregar. Der. frecător, adj. (care freacă); frecător, s.n. (spălător, chiuvetă); frecătură, s.f. (frecare; loc care poartă urma unei frecări; mustrare, dojană); frecuş, s.n. (frecare; mustrare, dojană); frecăţei, s.m. pl. (tăiţei; răzuire, radere); frecătoare, s.f. (cîrpă de şters; înv., pieptene, instrument de tortură; în tipografie, rulou care întinde cerneala); frecuciu, s.n. (loc unde peştii îşi depun icrele); frichini, vb. (vulg., a sîcîi, a deranja, a plictisi); frichineală, s.f. (vulg., frecare; sîcîială).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • Freca — Personaje de El Señor de los Anillos Creador(es) J. R. R. Tolkien Episodios Apéndice A: Anales de los reyes y los gobernantes Información …   Wikipedia Español

  • Freca — In J. R. R. Tolkien s fictional universe of Middle earth, Freca was a Dunlending lord who challenged the King of Rohan.Freca was a Dunlending noble with Rohirric blood, who held lands at either side of the river Adorn, the border of Rohan, and… …   Wikipedia

  • freca — freca2 m ( n/ n) warrior, hero …   Old to modern English dictionary

  • Freca —    A vassal of King Helm Hammerhand, slain by him …   J.R.R. Tolkien's Middle-earth glossary

  • gúðfreca — gúðfreca2 m ( n/ n) warrior …   Old to modern English dictionary

  • Helm Hammerhand — is a fictional character in J. R. R. Tolkien s Middle earth legendarium. He was the ninth King of Rohan and last King of the first line. He became King at the death of his father Gram, during a time of crisis. His father had already fought open… …   Wikipedia

  • frecare — FRECÁRE, frecări, s.f. Acţiunea de a (se) freca; frecuş, frecătură (1). ♦ (fiz.) Interacţiune a două corpuri aflate în contact; forţă pe care o exercită un corp asupra altuia când acesta se freacă de el; fricţiune(1). – v. freca. Trimis de zaraza …   Dicționar Român

  • Rohan — This article is about a fictional place. For other uses, see Rohan (disambiguation). Rohan Place from J. R. R. Tolkien s legendarium Flag of Rohan Other names Riddermark …   Wikipedia

  • frecat — FRECÁT1 s.n. Faptul de a (se) freca. – v. freca. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FRECÁT2, Ă, frecaţi, te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel încât să devină o masă omogenă şi pufoasă. ♦ Curăţat prin frecare. – v.… …   Dicționar Român

  • târî — TÂRÎ, târăsc, vb. IV. 1. tranz. A mişca un lucru (greu) dintr un loc în altul, trăgându l pe jos; a trage după sine cu sila un om, un animal. ♢ expr. A târî barca pe uscat = a trăi greu. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. ♦ fig. A îndemna, a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”