- târî
- TÂRÎ́, târăsc, vb. IV. 1. tranz. A mişca un lucru (greu) dintr-un loc în altul, trăgându-l pe jos; a trage după sine cu sila un om, un animal. ♢ expr. A târî barca pe uscat = a trăi greu. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. ♦ fig. A îndemna, a împinge spre ceva (reprobabil); a antrena. 2. refl. A merge, a înainta cu greu atingând pământul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a înainta prin mişcări specifice, cu trupul lipit de pământ. ♦ A merge încet, a înainta cu greu, abia mişcându-şi picioarele. 3. refl. (Despre obiecte care atârnă) A atinge pământul cu partea de jos, a se freca de pământ. – Din sl. trĕti.Trimis de LauraGellner, 25.06.2004. Sursa: DEX '98TÂRÎ vb. 1. a târâi, a târşâi, a trage, (reg.) a tăgârţa. (A târî ceva după sine.) 2. (rar) a se târşâi, (Mold.) a se tăbârci. (Se târî până la tranşee.) 3. (pop.) a mâna. (Oltul îl târî la vale.) 4. a antrena, a împinge. (Îl târî în acţiuni nesăbuite.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeTÂRÎ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetârî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. târăsc, imperf. 3 sg. târá; conj. prez. 3 sg. şi pl. târáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TÂR//Î́ târîăsc tranz. 1) (obiecte sau fiinţe) A face să se mişte, ducând cu greu (după sine); a trage. ♢ târî (sau a trage) barca pe uscat a trăi foarte greu. târî pe cineva în noroi a face să comită fapte reprobabile; a compromite. 2) A face să se târască. /<sl. trĕtiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE TÂR//Î mă târîăsc intranz. 1) (despre persoane sau despre animale) A se mişca greu, cu trupul lipit de pământ. ♢ târî în faţa cuiva a manifesta servilism faţă se cineva. 2) (despre oameni) A merge încet, cu greu, abia ducându-şi picioarele; a se tăbârci. 3) (despre obiecte care atârnă) A se freca de pământ (în timpul mişcării). /<sl. trĕtiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtîrî (tîrắsc, tîrît), vb. – 1. A tîrîi pe pămînt, a trage după sine. – 2. A înşfăca, a înhăţa. – var. tîrîi, tîri, întîri. sl. trĕti, trą "a freca" (Cihac, II, 411; Tiktin), cf. sb. trti, ceh. triti. Pentru semantism, trebuie să se pornească de la ideea de "a freca pămîntul"; pentru fonetism, cf. pîrî. – Der. tîrîie-brîu, s.m. (zdrenţăros, golan); tîrîş (Mold., tîrîiş), adv. (pe jos); tîrîş, s.n. (buştean sau sarcină de lemne transportată prin tîrîre); tîrî(i)tor,adj. (care se tîrăşte); tîrîtoare, s.f. (reptilă, unealtă de pescuit pentru a se scufunda); tîrîtură, s.f. (tîrîre, acţiunea de a tîrî; femeie stricată); tîrlan, s.m. (buştean, lemn), cuvînt rar, apare la Sandu-Aldea; tîrlie, s.f. (derdeluş), ultimele cuvinte, cu l expresiv, sînt proprii Munt.Trimis de blaurb, 02.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.