deosebi

deosebi
DEOSEBÍ, deosebesc, vb. IV. 1. refl. A se diferenţia (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel. ♦ tranz. A da unei fiinţe sau unui lucru o notă aparte, specifică, a face să se deosebească de alţii. 2. refl. A se ridica deasupra (celorlalţi); a se distinge, a se remarca, a se evidenţia. 3. tranz. A recunoaşte un lucru sau o fiinţă dintre altele asemenea; a desluşi, a discerne, a distinge. [pr.: de-o-] – De4 + osebi.
Trimis de abis, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A (se) deosebi ≠ a semăna
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DEOSÉBI adv. v. aparte, deosebit, separat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DEOSEBÍ vb. 1. a desluşi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, a distinge, (înv. şi pop.) a osebi, (Ban., Transilv. şi Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate deosebi cu uşurinţă binele de rău.) 2. v. diferi. 3. v. remarca.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DEOSEBÍ vb. v. despărţi, izola, separa.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

deosebí vb. (sil. de-o-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deosebésc, imperf. 3 sg. deosebeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. deosebeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEOSEB//Í deosebiésc tranz. 1) (fiinţe, lucruri) A identifica după anumite semne caracteristice (de altele de acelaşi fel); a distinge; a discerne; a desluşi; a desprinde. 2) A face să se deosebească. /de + sl. osebiti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DEOSEB//Í mă deosebiésc intranz. 1) A fi diferit (de cineva sau de ceva). 2) A se impune prin trăsături distincte; a se diferenţia; a diferi; a se reliefa. [Sil. de-o-] /de + sl. osebiti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEOSEBÍ, deosebesc, vb. IV. deosebi [var.: (reg.) deosibí vb. IV] – Din [în]deosebi.
Trimis de tavi, 24.01.2006. Sursa: DLRM

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • diferi — DIFERÍ, difér, vb. IV. intranz. A fi deosebit (de altcineva sau de altceva); a se deosebi. – Din fr. différer, lat. differre. Trimis de claudia, 18.07.2004. Sursa: DEX 98  A diferi ≠ a (se) asemăna Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  …   Dicționar Român

  • deosebire — DEOSEBÍRE, deosebiri, s.f. Acţiunea de a (se) deosebi şi rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferenţă. ♦ loc. adv. Cu deosebire = a) în mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cât se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) că …   Dicționar Român

  • diferenţia — DIFERENŢIÁ, diferenţiez, vb. I. 1. tranz. A stabili deosebirea dintre două sau mai multe fiinţe sau lucruri, a delimita caracterele lor specifice. 2. refl. A se deosebi de altcineva sau de altceva. 3. tranz. (mat.) A calcula o diferenţială. [pr …   Dicționar Român

  • distinge — DISTÍNGE, disting, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. 2. refl. A se remarca, a ieşi în evidenţă prin meritele, rezultatele, realizările sale. ♦ tranz. A acorda cuiva o distincţie, un… …   Dicționar Român

  • distanţa — DISTANŢÁ, distanţéz, vb. I. 1. tranz. A lăsa o anumită distanţă între două sau mai multe fiinţe sau lucruri; a rări. 2. refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lăsa în urmă, la o distanţă (tot mai) apreciabilă (pe cineva… …   Dicționar Român

  • osebi — OSEBÍ, osebesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. (înv. şi pop.) A (se) diferenţia, a (se) deosebi. 2. tranz. şi refl. (înv. şi pop.) A (se) despărţi; a (se) separa; a (se) divide. 3. tranz. ( …   Dicționar Român

  • alege — ALÉGE, alég, vb. III. 1. tranz. A prefera ceva sau pe cineva; a şi fixa preferinţele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide. 2. tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota. 3. tranz. (pop.) A deosebi dintre alţii, a recunoaşte dintre …   Dicționar Român

  • bria — BRIÁ, briez, vb. I. intranz. (Franţuzism) A se face remarcat prin calităţi excepţionale (mai ales inteligenţă); a străluci, a se deosebi. [pr.: bri a] – Din fr. briller. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BRIÁ vb. v. străluci. Trimis… …   Dicționar Român

  • deosebit — DEOSEBÍT, Ă, deosebiţi, te, adj., adv. I. adj. 1. Care este altfel, care nu este asemenea (cu altul); diferit. 2. (La pl., precedând substantivul) Felurite, diverse. 3. Care iese din comun; neobişnuit, special. ♦ Distins, remarcabil. 4. Separat,… …   Dicționar Român

  • desluşi — DESLUŞÍ, desluşesc, vb. IV. 1. tranz. A distinge, a deosebi un sunet sau un zgomot (dintr o larmă de zgomote); a auzi. 2. tranz. A distinge, a recunoaşte, a observa, a vedea (în semiîntuneric sau într un spaţiu slab luminat). ♦ (Despre lumină) A… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”