alege

ALÉGE, alég, vb. III. 1. tranz. A prefera ceva sau pe cineva; a-şi fixa preferinţele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide. 2. tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota. 3. tranz. (pop.) A deosebi dintre alţii, a recunoaşte dintre mai mulţi; a distinge. 4. tranz. şi refl. A (se) împărţi formând mai multe grupe. ♢ expr. (tranz.) A alege cărare = a despărţi părul în două cu pieptenele. ♦ refl. impers. (reg.) A apărea clar, limpede. 5. tranz. A curăţa prin selecţie. ♦ fig. A înţelege clar spusele cuiva. 6. refl. A rămâne cu ceva de pe urma unei acţiuni, a unei împrejurări etc. 7. refl. A ajunge într-o anumită situaţie (rea). ♢ expr. A se alege praf şi pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic (din ceva). [Perf. s. alesei, part. ales] – lat. allegere (= eligere).

Trimis de ana_zecheru, 31.12.2006. Sursa: DEX '98



ALÉGE vb. 1. v. selecţiona. 2. v. opta. 3. a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotărî, a (se) stabili, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. şi Transilv.) a (se) cumpăni. (Ei, ai alege?) 4. a vota. (L-au alege deputat.) 5. a desemna, a învesti, a pune. (Poporul îl alege domn.) 6. a rămâne. (Cu ce te-ai alege?)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



alége vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. alég, 1 pl. alégem, perf. s. 1 sg. aleséi, 1 pl. aléserăm; part. alés

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ALÉGE alég tranz. 1) (fiinţe, lucruri, situaţii) A considera ca fiind mai acceptabil (în raport cu altcineva sau cu altceva); a prefera. 2) (persoane) A desemna prin vot; a vota. 3) pop. A deosebi dintre alţii; a distinge. 4) A separa de restul masei. alege sămânţa. alege untul din zară. 5) A curăţa prin selecţie. 6) rar A admite cu fermitate; a hotărî; a decide. ♢ Urma alege (sau va alege) la sfârşit se va vedea rezultatul. 7) A face să se aleagă. /<lat. allegere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE ALÉGE mă alég intranz. 1) A se reuni într-un grup; a se grupa. 2) A rămâne cu ceva (de pe urma unei acţiuni, a unei împrejurări etc.). 3) A ajunge într-o situaţie (de obicei, defavorabilă). ♢ alege numai praful (din cineva sau ceva) a se distruge complet. /<lat. allegere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



alége (alég, alés), vb. – 1. A selecta, a prefera ceva sau pe cineva. – 2. A distinge, a deosebi. – 3. A decide, a ajunge la un rezultat. – 4. A participa la alegeri. – 5. (refl.) A rămîne cu ceva. – Mr. aleg, aleadzire (alepşu, aleaptă); megl. leg, leaziri. lat. allĕgĕre (Puşcariu 60; Candrea-Dens., 47; REW 364; DAR); păstrat numai în rom. şi în it. alleggere (aver., mil. alezer). După REW, ar putea fi vorba şi de lat. ēllĭgere (cf. Körting 3229), părere fără îndoială greşită (cf. BL, V, 87). Der. alegător, s.m. (persoană care votează); alegînd, adv. (înv., cu excepţia, în afară de); ales, adj. (select); ales, adv. (înv., mai cu seamă, în special; astăzi se preferă construcţia mai ales); ales, s.m. (deputat); ales, s.n. (selecţie); alesător, s.m. (înv., arbitru); alesătură, s.f. (procedeu de ornamentare, mai ales la broderii); les, adv. (Basarabia, mai ales).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



a alege de căpătâi expr. a acosta o prostituată (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Trimis de blaurb, 25.01.2008. Sursa: Neoficial



a alege pe sprânceană expr. a alege ce e mai bun / ce e mai valoros (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Trimis de blaurb, 25.01.2008. Sursa: Neoficial