excepţie

excepţie
EXCÉPŢIE, excepţii, s.f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ♢ expr. Cu excepţia... = afară de... Fără excepţie = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluţionării acestuia, fie la înlăturarea pretenţiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio.
Trimis de ionel_bufu, 16.06.2004. Sursa: DEX '98

EXCÉPŢIE s. 1. abatere. (O excepţie de la regulă.) 2. (jur.) incident. (A ridica o excepţie.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

excépţie s. f. (sil. -ţi-e), art. excépţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. excépţiei; pl. excépţii, art. excépţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EXCÉPŢI//E excepţiei f. 1) Abatere de la normele generale. ♢ Cu excepţiea (cuiva sau a ceva) în afară de (cineva sau ceva); exceptând. Fără excepţie fără deosebire. De excepţie care constituie o excepţie; excepţional. 2) jur. Mijloc de apărare fără a examina cauza sau fără a o trimite spre examinare altui organ. [G.-D. excepţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. exception, lat. exceptio, excepţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EXCÉPŢIE s.f. 1. Ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); ceea ce nu este obişnuit, normal. ♢ Cu excepţia = afară de...; fără excepţie = fără deosebire. 2. Mijloc de apărare în justiţie care tinde să schimbe soluţionarea cazului sau să atace forma de judecată. [gen. -iei, var. escepţiune, excepţiune s.f. / cf. fr. exception, lat. exceptio].
Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DN

EXCÉPŢIE s. f. 1. ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); o complement circumstanţial de excepţie = complement care desemnează obiectul sau faptul ce exprimă o excepţie în raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propoziţie de excepţie = propoziţie circumstanţială care corespunde complementului circumstanţial de excepţie; cu ă = afară de...; fără excepţie = fără deosebire; de excepţie = excepţional. 2. mijloc de apărare în justiţie care tinde să schimbe soluţionarea cazului sau să atace forma de judecată. (< fr. exception, lat. exceptio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • excépţie — s. f. (sil. ţi e), art. excépţia (sil. ţi a), g. d. art. excépţiei; pl. excépţii, art. excépţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • excepţional — EXCEPŢIONÁL, Ă, excepţionali, e, adj. 1. Care face, care constituie o excepţie, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. de , formează… …   Dicționar Român

  • strict — STRICT, Ă, stricţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care are un caracter absolut, care trebuie respectat, executat, aplicat în chip riguros, fără abatere, fără excepţie; p. ext. sever, aspru. ♢ expr. (Adverbial) (A fi) strict necesar = (a fi)… …   Dicționar Român

  • abatere — ABÁTERE, abateri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) abate2 şi rezultatul ei. ♢ expr. Abatere de la regulă = excepţie. ♦ Încălcare a unei dispoziţii cu caracter administrativ sau disciplinar. 2. Diferenţa dintre valoarea efectivă sau valoarea limită… …   Dicționar Român

  • decât — DECẤT adv., conj. I. adv. 1. (Comparativ de inegalitate) Era mai mare decât mine. 2. (Restrictiv, în construcţii negative) Numai. ♦ expr. N am (sau n ai etc.) decât să... = a) singurul lucru care îmi (sau îţi etc.) rămâne de făcut...; b) sunt… …   Dicționar Român

  • unanim — UNANÍM, Ă, unanimi, e, adj. Acceptat, împărtăşit de toţi, care exprimă un acord total; care cuprinde pe toţi sau aparţine tuturor; fără excepţie, general. ♦ (La pl.) Care au aceeaşi părere, a căror părere coincide. – Din fr. unanime. Trimis de… …   Dicționar Român

  • Alexandru Averescu — Infobox Prime Minister | name =Alexandru Averescu nationality = small caption =General Alexandru Averescu, photographed ca. 1918 order =Prime Minister of Romania term start =February 9, 1918 ndash; March 15, 1918 March 19, 1920 ndash; December 18 …   Wikipedia

  • Alexandru Averescu — El general Alexandru Averescu, hacia 1918. Primer ministro de Rumaní …   Wikipedia Español

  • Азрикан, Арнольд Григорьевич — Арнольд Азрикан Основная информация Полное имя …   Википедия

  • austriac — AUSTRIÁC, Ă, austrieci, ce, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Austriei sau este originară de acolo. 2. adj. Care aparţine Austriei sau populaţiei ei, privitor la Austria sau la populaţia ei. [pr.: a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”