- excepţional
- EXCEPŢIONÁL, -Ă, excepţionali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepţie, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. "de", formează superlativul) Foarte, extraordinar. [pr.: -ţi-o-] – Din fr. exceptionnel.Trimis de ionel_bufu, 16.06.2004. Sursa: DEX '98EXCEPŢIONÁL adj., adv. 1. adj. v. extraordinar. 2. adj. v. perfect. 3. adj. v. neobişnuit. 4. adv. v. foarte. 5. adv. v. sfâşietor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeexcepţionál adj. m. (sil. -ţi-o-), pl. excepţionáli; f. sg. excepţionálă, pl. excepţionáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEXCEPŢIONÁL1 excepţională (excepţionali, excepţionale) 1) Care are caracter de excepţie; care constituie o excepţie. Caz excepţional. 2) Care se impune prin calităţile sale; excelent; unic. Calitate excepţională. Frumuseţe excepţională. [Sil. -ţi-o-] /<fr. exceptionnelTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEXCEPŢIONÁL2 adv. 1) Într-un mod care constituie o excepţie; prin excepţie. 2) (urmat de prepoziţia de, precedând adjective sau adverbe) În măsură mare; extraordinar. excepţional de bun. /<fr. exceptionnelTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEXCEPŢIONÁL, -Ă adj. 1. Care este, care face, care constituie o excepţie. ♦ Care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, extraordinar, minunat, excelent. [pron. ecs-cep-ţi-o-, var. escepţional, -ă adj. / cf. fr. exceptionnel].Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DNEXCEPŢIONÁL, -Ă adj. 1. care este, face, constituie o excepţie. ♢ care iese din comun; deosebit. 2. foarte bun, extraordinar, minunat, excelent. (< fr. exceptionnel)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.