consideraţie

consideraţie
CONSIDERÁŢIE, consideraţii, s.f. 1. Stimă, respect. 2. Motiv, considerent, raţiune. ♢ expr. A avea (sau a lua) în consideraţie = a ţine seama de..., a avea în vedere. 3. Părere, idee, reflecţie. [var.: consideraţiúne s.f.] – Din fr. considération, lat. consideratio, -onis.
Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Consideraţie ≠ desconsideraţie, desconsiderare, dispreţ
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CONSIDERÁŢIE s. 1. v. apreciere. 2. v. autoritate. 3. v. recunoaştere. 4. v. părere.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

consideráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. consideráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. consideráţiei; pl. consideráţii, art. consideráţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONSIDERÁŢI//E consideraţiei f. Sentiment de stimă înaltă faţă de o persoană; deferenţă; condescendenţă. ♢ A avea (sau a lua) în consideraţie a avea în vedere; a ţine cont. [art. consideraţia; G.-D. consideraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. considération, lat. consideratio, consideraţieonis
Trimis de siveco, 14.07.2008. Sursa: NODEX

CONSIDERÁŢIE s.f. 1. Stimă, respect. 2. Motiv, considerent, raţiune. ♢ A avea (sau a lua) în consideraţie = a ţine seama de..., a avea în vedere. 3. Părere, reflecţie, idee. [gen. -iei, var. consideraţiune s.f. / cf. fr. considération, lat. consideratio].
Trimis de LauraGellner, 14.04.2006. Sursa: DN

CONSIDERÁŢIE s. f. 1. stimă, respect. 2. motiv, considerent, raţiune. o a avea (sau a lua) în consideraţie = a ţine seama de..., a avea în vedere. 3. părere, reflecţie, idee. (< fr. considération, lat. consideratio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • consideráţie — s. f. (sil. ţi e), art. consideráţia (sil. ţi a), g. d. art. consideráţiei; pl. consideráţii, art. consideráţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • onora — ONORÁ, onorez, vb. I. tranz. 1. A avea, a manifesta faţa de cineva sau ceva respect, consideraţie, stimă; a cinsti, a respecta. **(fam.) A acorda cuiva o favoare de care trebuie să fie mândru. 2. A face pe cineva demn de cinste, de laudă. 3. A… …   Dicționar Român

  • credit — CRÉDIT, credite, s.n. 1. Relaţie (economică) bănească ce se stabileşte între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, şi o altă persoană fizică sau juridică… …   Dicționar Român

  • deferenţă — s.f. Respect, stimă, consideraţie deosebită; condescendenţă. – Din fr. déférence. Trimis de MihaelaStan, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEFERÉNŢĂ s. v. apreciere, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, onoare, preţuire, respect, stimă, trecere,… …   Dicționar Român

  • prestigiu — PRESTÍGIU s.n. Autoritate morală de care se bucură cineva sau ceva; vază, consideraţie; importanţă. ♢ fig. Strălucire, farmec, atracţie. – fr. prestige (lat. lit. praestigium). Trimis de cornel, 28.01.2004. Sursa: DLRM  PRESTÍGIU s.n. 1.… …   Dicționar Român

  • condescendenţă — CONDESCENDÉNŢĂ s.f. Purtare plină de consideraţie şi bunăvoinţă faţă de cineva; respect, amabilitate, deferenţă. ♦ (peior.) Aer de superioritate, infatuare, semeţie. – Din fr. condescendance. Trimis de MihaelaStan, 18.06.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • onorific — ONORÍFIC, Ă, onorifici, ce, adj. 1. (Despre titluri, distincţii etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de consideraţie faţă de cineva. ♦ (Despre funcţii, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit …   Dicționar Român

  • respect — RESPÉCT s.n. Atitudine sau sentiment de stimă, de consideraţie sau de preţuire deosebită faţă de cineva sau de ceva; deferenţă, veneraţie. ♢ expr. A ţine (pe cineva) la (sau în) respect = a ţine pe cineva la distanţă, a nu l lăsa să devină prea… …   Dicționar Român

  • reverenţă — REVERÉNŢĂ, reverenţe, s.f. 1. Salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului şi îndoirea genunchilor; închinăciune; plecăciune în semn de respect; temenea. 2. Respect, veneraţie, consideraţie, stimă. ♢ Pronume de reverenţă (sau de… …   Dicționar Român

  • seamă — SEÁMĂ s.f. 1. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observaţie) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A şi da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe. A lua seama… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”