respect

RESPÉCT s.n. Atitudine sau sentiment de stimă, de consideraţie sau de preţuire deosebită faţă de cineva sau de ceva; deferenţă, veneraţie. ♢ expr. A ţine (pe cineva) la (sau în) respect = a ţine pe cineva la distanţă, a nu-l lăsa să devină prea familiar. A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. Respectele mele, formulă respectuoasă de salut. – Din fr. respect, lat. respectus.

Trimis de dante, 24.02.2009. Sursa: DEX '98



Respect ≠ dispreţ, nerespect

Trimis de siveco, 27.11.2008. Sursa: Antonime



RESPÉCT s. 1. v. apreciere. 2. v. autoritate. 3. v. politeţe.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



respéct s. n. (pl. respecte în expresia respectele mele)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RESPÉCT respecte n. Sentiment sau atitudine de înaltă stimă faţă de o persoană; cinste; consideraţie; deferenţă. ♢ A pune pe cineva la respect a face pe cineva să se poarte respectuos; a pune la punct pe cineva. A ţine pe cineva la respect (sau la distanţă) a nu-i permite cuiva să se poarte prea familiar. Cu tot respectul (sau respectele mele) formulă de salut, exprimând o deosebită consideraţie. /<fr. respect, lat. respectus

Trimis de siveco, 19.03.2009. Sursa: NODEX



RESPÉCT s.n. Deferenţă; stimă, cinste, veneraţie (pentru cineva). ♦ A ţine (pe cineva) la respect = a ţine (pe cineva) la distanţă. [cf. fr. respect, lat. respectus].

Trimis de LauraGellner, 21.03.2007. Sursa: DN



RESPÉCT s. n. atitudine, sentiment de stimă, de consideraţie, de preţuire deosebită faţă de cineva sau de ceva; deferenţă. o a ţine (pe cineva) la respect = a ţine (pe cineva) la distanţă. (< fr. respect, lat. respectus)

Trimis de raduborza, 19.03.2009. Sursa: MDN



respéct s.n. – Stimă. lat. respectus (sec. XIX). – Der. respecta, vb., din lat. respectare; respectabil, adj., din fr. respectable; respec(u)os, adj., din fr. respectueux.

Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER