respecta

RESPECTÁ, respéct, vb. I. tranz. 1. A simţi şi a manifesta respect faţă de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ♢ refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenţia cuvenită, a ţine seamă de..., a nu neglija. ♦ refl. A-şi păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruţa. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

Trimis de dante, 02.07.2004. Sursa: DEX '98



A respecta ≠ a dispreţui

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



RESPECTÁ vb. 1. v. aprecia. 2. v. ţine. 3. a îndeplini, a onora, a ţine, (pop.) a păzi. (Şi-a respecta învoiala.) 4. a urma. (A respecta prescripţiile medicului.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



respectá vb., ind. prez. 1 sg. respéct, 3 sg. şi pl. respéctă, perf. s. 1 sg. respectái

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A RESPECTÁ respéct tranz. 1) (persoane sau valori umane) A trata cu respect; a stima. 2) (condiţiile unui contract, prevederile legii etc.) A îndeplini întocmai. respecta prescripţiile medicului. /<fr. respecter

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE RESPECTÁ mă respéct intranz. A ţine la autoritatea sa. /<fr. respecter

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



RESPECTÁ vb. I. tr. 1. A avea respect faţă de cineva; a cinsti, a stima. ♦ refl. A-şi păstra demnitatea. 2. A nu se abate de la o lege, de la un contract etc. [P.i. respéct. / < fr. respecter].

Trimis de LauraGellner, 21.03.2007. Sursa: DN



RESPECTÁ vb. I. tr. 1. a avea respect faţă de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ♢ a ţine seama de; a nu neglija. 2. a nu se abate de la o lege, de la un principiu etc. II. refl. a-şi păstra demnitatea. (< fr. respecter)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN