ţandără — ŢÁNDĂRĂ, ţăndări, s.f. Bucăţică (subţire şi lunguiaţă) care se desprinde sau care sare dintr un lemn, dintr o piatră etc. prin cioplire sau spargere; aşchie. ♢ expr. A i sări (cuiva) ţandăra = a se înfuria, a se supăra. [var.: (reg.) ţándură,… … Dicționar Român
ţencuşă — ŢENCÚŞĂ, ţencuşe, s.f. (reg.) 1. Bucăţică lunguiaţă şi ascuţită care se taie şi se scoate dintr un pepene, dintr o pâine etc. pentru a fi gustată. ♦ Aşchie. 2. Numele unui joc asemănător cu ţintarul. – et. nec. cf. germ. Z i n k e. Trimis de… … Dicționar Român
bucăţea — BUCĂŢEÁ, bucăţele, s.f. Bucăţică. – Bucată + suf. ea. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUCĂŢEÁ s. v. bucăţică, fărâmă, pic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ciupi — CIUPÍ, ciupesc, vb. IV. 1. tranz. A apuca cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau de carnea cuiva, strângând o şi provocând durere; a pişca. ♢ refl. Se ciupeşte singur. ♦ A apuca, a muşca ori a înţepa cu ciocul sau cu gura. ♦ fig. A… … Dicționar Român
cremene — CRÉMENE, (rar) cremeni, s.f. 1. Varietate de rocă sedimentară silicioasă, alcătuită din calcedonie, opal şi cuarţ, care are proprietatea să producă scântei atunci când este lovită cu obiecte de oţel. 2. Bucăţică de cremene (1) folosită la… … Dicționar Român
cvadrat — CVADRÁT1, cvadrate, s.n. (Latinism înv.) Pătrat. – Din lat. quadratus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CVADRÁT2, cvadraţi, s.m. Unitate de măsură pentru lungime, egală cu 18,04 milimetri, folosită în tipografie. ♦ Albitură… … Dicționar Român
diamant — DIAMÁNT, diamante, s.n. 1. Varietate cristalină de carbon, de obicei transparentă şi cu luciu puternic, având cea mai mare duritate dintre toate mineralele şi folosită ca piatră preţioasă sau la diverse unelte de şlefuit, de tăiat şi zgâriat;… … Dicționar Român
dumica — DUMICÁ, dumíc, vb. I. tranz. (pop.) 1. A sfărâma, a rupe, a tăia în bucăţele, a fărâmiţa un aliment; (în special) a mesteca în gură un aliment. 2. A tăia pe cineva în bucăţi; a ciopârţi; p. ext. a distruge, a nimici. [prez. ind. acc. şi: dúmic].… … Dicționar Român
firimitură — FIRIMITÚRĂ, firimituri, s.f. Bucăţică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr un aliment. [var.: firmitúră s.f.] – Fărâmă + suf. ătură (după fir). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
gumă — GÚMĂ, gume, s.f. 1. Substanţă vâscoasă, secretată de unele plante sau obţinută pe cale sintetică, având proprietatea de a se întări în contact cu aerul, folosită în industrie. ♢ Gumă arabică. 2. (pop.) Şiret elastic sau fâşie elastică fabricate… … Dicționar Român
