fărâma — FĂRÂMÁ, fărấm, vb. I. tranz. şi refl. (pop.) A (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge. ♢ expr. (tranz.) A şi fărâma capul = a se chinui să rezolve o problemă dificilă, a şi bate capul. ♦ A (se) distruge, a (se) nimici. [var.:… … Dicționar Român
firmitură — FIRMITÚRĂ s.f. v. firimitură. Trimis de LauraGellner, 05.12.2008. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
fărâmă — FĂRẤMĂ, fărâme, s.f. Bucată mică rămasă din ceva (după ce s a sfărâmat, s a spart, s a rupt etc.); fiecare dintre bucăţelele în care s a împărţit un obiect (în urma sfărâmării, spargerii, ruperii). ♢ expr. A (se) face (mici sau mii şi) fărâme = a … Dicționar Român
fărâmătură — FĂRÂMĂTÚRĂ, fărâmături, s.f. (reg.) Sfărâmătură; fărâmă (de pâine). [var.: fărâmitúră, fărmătúră s.f.] – Fărâmă + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FĂRÂMĂTÚRĂ s. v. sfărâmătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
mangură — MÁNGURĂ, manguri, s.f. (reg.) Bucăţică, firimitură. – Comp. sb. mangura ban de aramă . Trimis de claudia, 09.10.2003. Sursa: DLRM MÁNGURĂ s. v. bucăţică, fărâmă, pic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
sfărâmă — SFĂRẤMĂ, sfărâme, s.f. (Rar) Sfărâmătură. – cf. s f ă r â m a . Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFĂRÂMĂ s. v. fărâmă, firimitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime sfărâmă s. f., g. d. art. sfărâmei; p … Dicționar Român
smic — smic, smícuri, s.n. (reg.) 1. (mai ales la pl.) firimitură, bucăţică. 2. (la pl.; în forma: zmicuri) drojdie de vin. Trimis de blaurb, 18.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
