fărâmătură

fărâmătură: FĂRÂMĂTÚRĂ, fărâmături, s.f. (reg.) Sfărâmătură; fărâmă (de pâine). [var.: fărâmitúră, fărmătúră s.f.] – Fărâmă + suf. -tură.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FĂRÂMĂTÚRĂ s. v. sfărâmătură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

FĂRÂMĂTÚRĂ s. v. brac, fărâmă, firimitură, sfărâmătură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

fărâmătúră s. f., g.-d. art. fărâmătúrii; pl. fărâmătúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FĂRÂMĂTÚR//Ă fărâmăturăi f. Cantitate foarte mică din ceva; pişcătură; strop; dram; pic. /fărâmă + suf. fărâmăturătură

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

sfărâmătură — SFĂRÂMĂTÚRĂ, sfărâmături, s.f. Obiect spart în bucăţi (mici); fragment, bucată dintr un astfel de obiect. [var.: sfărmătúră s.f.] – Sfărâma + suf. ătură. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFĂRÂMĂTÚRĂ s. 1. (rar) zdrobitură, (pop.)… … Dicționar Român
brac — BRAC1, braci, s.m. Câine de vânătoare cu părul scurt şi cu urechile mari şi blegi; prepelicar. – Din fr. braque. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BRAC2, bracuri, s.n. Rest, rămăşiţă bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură,… … Dicționar Român
firimitură — FIRIMITÚRĂ, firimituri, s.f. Bucăţică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr un aliment. [var.: firmitúră s.f.] – Fărâmă + suf. ătură (după fir). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
fărmătură — FĂRMĂTÚRĂ s.f. v. fărâmătură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
fărâmitură — FĂRÂMITÚRĂ s.f. v. fărâmătură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias