sfărâmătură

sfărâmătură
SFĂRÂMĂTÚRĂ, sfărâmături, s.f. Obiect spart în bucăţi (mici); fragment, bucată dintr-un astfel de obiect. [var.: sfărmătúră s.f.] – Sfărâma + suf. -ătură.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SFĂRÂMĂTÚRĂ s. 1. (rar) zdrobitură, (pop.) zdrumicătură. (sfărâmătură unui pahar.) 2. brac, (reg.) fărâmătură. (sfărâmătură dintr-un obiect.) 3. bucăţică, fărâmătură. (N-a mai rămas nici o sfărâmătură din ...)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SFĂRÂMĂTÚRĂ s. v. fracţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sfărâmătúră s. f., g.-d. art. sfărâmătúrii; pl. sfărâmătúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SFĂRÂMĂTÚR//Ă sfărâmăturăi f. Lucru spart în bucăţi mici. 2) Fragment dintr-un astfel de lucru. [G.-D. sfărâmăturii] /a sfărâma + suf. sfărâmăturătură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • brizură — brizúră s. f. g. d. art. brizúrei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  BRIZÚRĂ s.f. Sfărâmătură (a unui aliment). [< fr. brisure]. Trimis de LauraGellner, 22.11.2004. Sursa: DN  *brizúră (sfărâmătură) s. f., g. d …   Dicționar Român

  • fărâmătură — FĂRÂMĂTÚRĂ, fărâmături, s.f. (reg.) Sfărâmătură; fărâmă (de pâine). [var.: fărâmitúră, fărmătúră s.f.] – Fărâmă + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FĂRÂMĂTÚRĂ s. v. sfărâmătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • brac — BRAC1, braci, s.m. Câine de vânătoare cu părul scurt şi cu urechile mari şi blegi; prepelicar. – Din fr. braque. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BRAC2, bracuri, s.n. Rest, rămăşiţă bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură,… …   Dicționar Român

  • zdrobitură — ZDROBITÚRĂ, zdrobituri, s.f. (Rar) Sfărâmătură, strivitură; rană produsă prin zdrobire. – Zdrobi + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ZDROBITÚRĂ s. v. sfărâmătură, strivitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • zdrumicătură — ZDRUMICĂTÚRĂ, zdrumicături, s.f. (pop.) Sfărâmătură. – Zdrumica + suf. ătură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ZDRUMICĂTÚRĂ s. v. sfărâmătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  zdrumicătúră s. f., g. d …   Dicționar Român

  • bucăţică — BUCĂŢÍCĂ, bucăţele, s.f. Diminutiv al lui bucată; bucăţea. ♢ expr. Bucăţică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucăţică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce serveşte (în cantitate mică) de… …   Dicționar Român

  • fracţie — FRÁCŢIE, fracţii, s.f. (Uneori urmat de determinarea ordinară ) Simbol sau număr care reprezintă raportul a două numere întregi. ♢ Fracţie zecimală = fracţie al cărei numitor este o putere a lui 10. ♦ Raport a două expresii matematice. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • grunz — GRUNZ, grunji (grunzuri), s.m. (n.) Bucată dintr o materie tare şi sfărâmicioasă; bulgăre. ♦ spec. Bulgăre de noroi îngheţat. – cf. alb. g r u n d ë. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GRUNZ s. v. bulgăre. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • pleană — pleánă s.f. 1. (înv. şi reg.) sfărâmătură, spărtură, aşchie desprinsă dintr un corp turnat din fier; şpan. 2. (reg.) piesă sau obiect asemănător cu o pană; pană. 3. (reg.) flegmă. 4. (reg.) defect. 5. (reg.) boală internă. Trimis de blaurb, 29.09 …   Dicționar Român

  • schijă — SCHÍJĂ, (1) schije, s.f. 1. Sfărâmătură de proiectil sau de bombă (ruptă prin efectul exploziei). 2. (Rar) Fontă, tuci. – Din pol. spiz. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004. Sursa: DEX 98  SCHÍJĂ s. v. fontă, tuci. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”