- pleană
- pleánă s.f. 1. (înv. şi reg.) sfărâmătură, spărtură, aşchie desprinsă dintr-un corp turnat din fier; şpan. 2. (reg.) piesă sau obiect asemănător cu o pană; pană. 3. (reg.) flegmă. 4. (reg.) defect. 5. (reg.) boală internă.Trimis de blaurb, 29.09.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.