brac

BRAC¹, braci, s.m. Câine de vânătoare cu părul scurt şi cu urechile mari şi blegi; prepelicar. – Din fr. braque.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



BRAC², bracuri, s.n. Rest, rămăşiţă bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură, bucată. ♢ loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; de neîntrebuinţat. Cal de brac. ♦ spec. Deşeu rezultat în cursul fabricării hârtiei. – Din rus. brak.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



BRAC s. (zool.) 1. v. prepelicar. 2. brac englez v. poanter.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



BRAC s. sfărâmătură, (reg.) fărâmătură. (brac dintr-un obiect.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



brac (prepelicar) s. m., pl. braci

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



brac (rest, deşeu) s. n., pl. brácuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BRA//C¹ bracci m. Rasă de câini mari, cu urechile lăsate în jos şi cu părul scurt, folosiţi, mai ales, la vânatul de prepeliţe şi de potârnichi; prepelicar. 2) Câine din această rasă. /<fr. braque

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BRAC² bracuri n. Deşeuri rezultate la fabricarea hârtiei. /<rus. brak

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BRAC s.m. Câine de vânătoare cu părul scurt şi cu urechile mari şi blegi; prepelicar. [< fr. braque, cf. germ. Bracke].

Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DN



brac (-curi), s.n. – Rest, rămăşiţă bună de aruncat. germ. Brack, în parte prin pol., rut., rus. brak (DAR). – Der. brăcui, vb. (a da la o parte, a arunca ceva nefolositor; a lua caimacul, a lua tot ce e mai bun).

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER



BRAC¹ s. m. câine de vânătoare cu părul scurt şi urechile mari şi blege; prepelicar. (< fr. braque, germ. Bracke)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



BRAC² s. n. rest, rămăşiţă; deşeu (de hârtie). (< rus. brak)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN