- fără
- FẮRĂ, conj., prep. I. (Urmat de o propoziţie circumstanţială de mod sau de un infinitiv care îi ţine locul, are valoarea unei negaţii) A ascultat fără să răspundă nimic. ♦ (Urmat de o propoziţie concesivă sau de un infinitiv care îi ţine locul) Deşi nu..., cu toate că nu... Fără să fie desăvârşit, e mulţumitor. 2. (reg.; după negaţie, cu sens adversativ) Ci, dar. ♦ (înv.; adverbial) Decât, (în) afară de...; exceptând pe... II. prep. 1. (Introduce complemente circumstanţiale de mod şi atribute, conţinând ideea de excludere) Lipsit de... Om fără necazuri. ♦ (În legătură cu cuvinte care arată cantitatea sau măsura, indicând cât lipseşte până la o măsură deplină) Este ora zece fără cinci minute. ♦ (În operaţii aritmetice de scădere) Minus, mai puţin. Patru fără doi. 2. (Introduce complemente circumstanţiale sociative negative) Pot eu să trăiesc şi fără tine. ♦ (Introduce complemente circumstanţiale instrumentale negative) A scos cuiele fără cleşte. – lat. foras "afară".Trimis de LauraGellner, 07.05.2004. Sursa: DEX '98FĂRĂ adv. 1. (înv.) bez. (A dat tributul, fără plocon.) 2. v. minus.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeFĂRĂ conj. v. ci, dar, însă, numai.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTELEGRAFIE FĂRĂ FÍR s. v. radiotelegrafie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefără prep., conjcţ.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFẮRĂ1 prep. 1) (exprimă un raport privativ, indicând lipsa, privaţiunea, excluderea) Lucrează fără întrerupere. 2) mat. (exprimă un raport limitativ, indicând operaţia scăderii) Minus. Cinci fără trei. 3) (exprimă un raport de insuficienţă a unei părţi dintr-un întreg) Este ora 12 fără douăzeci de minute. /<lat. forasTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFẮRĂ2 conj. (exprimă un raport privativ) Fără să ochească, a nimerit în ţintă. /<lat. forasTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfắră prep. – 1. Lipsit de. – 2. În afară de, fără a ţine seama. – 3. (conj.) Ci, dar. – var. făr’. Mr. fără, megl. făr, fǫr, fară, istr. făr de. lat. fŏrās (Puşcariu 581; Candrea-Dens., 549; REW 3431; DAR); cf. vegl. fure, it. fuora, fuori, prov. for(a)s, v. fr. fors, (fr. hors), sp. fuera, port. foras. var. făr ar putea reprezenta lat. foris. cf. şi afară. – Intră în compunerea anumitor cuvinte, ca fărărelege, s.f. (nelegiuire), format pe baza sl. bezakonije; fărălegi, vb. (înv., a comite un sacrilegiu sau o nelegiuire).Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.