fărâmător

FĂRÂMĂTÓR, fărâmătoare, s.n. Dispozitiv sau maşină pentru sfărâmarea unor materiale. – Fărâma + suf. -ător.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



fărâmătór s. n., pl. fărâmătoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FĂRÂMĂT//ÓR¹ fărâmătoroáre (fărâmătoróri, fărâmătoroáre) rar Care fărâmă. /fărâmă + suf. fărâmătortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FĂRÂMĂT//ÓR² fărâmătoroáre n. Maşină pentru efectuarea operaţiilor de fărâmare. /fărâmă + suf. fărâmătortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX