- cremene
- CRÉMENE, (rar) cremeni, s.f. 1. Varietate de rocă sedimentară silicioasă, alcătuită din calcedonie, opal şi cuarţ, care are proprietatea să producă scântei atunci când este lovită cu obiecte de oţel. 2. Bucăţică de cremene (1) folosită la scăpărat cu amnarul. *expr. Cât ai da în cremene = într-o clipă. 2. Bucăţică de cremene (1) care înlocuia la armele vechi capsa de aprindere şi care, lovită de cocoş, producea scântei şi aprindea praful de puşcă. – Din bg. kremeni.Trimis de gudovan, 17.02.2009. Sursa: DEX '98CRÉMENE s. v. silex.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecrémene s. f., g.-d. art. crémenii; pl. crémeniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCRÉMEN//E cremenei f. 1) Varietate de piatră foarte dură care, lovită cu un obiect de oţel, produce scântei. 2) Bucată din această piatră folosită la scăpărat cu amnarul. /<bulg. kremeniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcrémene (crémeni), s.f. – Varietate de rocă silicioasă, silex. sl. kremy (gen. kremene), sau bg., sb., rus. kremen (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 81). – Der. cremenos, adj. (dur ca şi cremenea); cremenar (var. creminar), s.n. (pungă pentru cremene); încremeni, vb. (a pietrifica, a transforma în piatră; a uimi, a năuci, a zăpăci); încremenitor, adj. (uimitor, năucitor, uluitor); încremeneală, s.f. (stupefacţie; imobilitate).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.