gumă

GÚMĂ, gume, s.f. 1. Substanţă vâscoasă, secretată de unele plante sau obţinută pe cale sintetică, având proprietatea de a se întări în contact cu aerul, folosită în industrie. ♢ Gumă arabică. 2. (pop.) Şiret elastic sau fâşie elastică fabricate din gumă (1); elastic. 3. Mic obiect de cauciuc folosit la ştergerea urmelor de creion sau de cerneală de pe hârtie; radieră. 4. (În sintagma) Gumă de mestecat = pastă de mestecat, aromatizată, obţinută din gumă (1). – După fr. gomme, it. gomma. cf. lat. g u m m i, germ. G u m m i.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



GÚMĂ s. 1. radieră, (fam.) raşpă. (Şterge cu gumă un cuvânt scris.) 2. gumă de mestecat = (englezizm) chewing-gum.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



GÚMĂ s. v. elastic, gumilastic.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



gúmă s. f., g.-d. art. gúmei; pl. gúme

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GÚM//Ă gumăe f. 1) Substanţă răşinoasă secretată de unele plante sau obţinută pe cale sintetică, având proprietatea de a se întări în contact cu aerul, şi folosită în industrie. ♢ gumă arabică substanţă vâscoasă şi lipicioasă secretată de unele plante (în special de un salcâm exotic) şi folosită pentru lipit; clei. 2) Material foarte elastic şi rezistent obţinut din latexul unor plante sau fabricat pe cale sintetică, având diverse întrebuinţări (la confecţionarea anvelopelor, a benzilor elastice etc.); cauciuc. 3) Fâşie sau şiret elastic confecţionat dintr-un asemenea material. Ciorapi cu gumă. 4) Obiect mic, de diferite forme şi culori, confecţionat din cauciuc şi folosit pentru ştergerea celor scrise (cu creionul sau cu cerneală) pe hârtie; radieră. [G.-D. gumei] /<lat. gummi, fr. gomme

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



GÚMĂ s.f. 1. Cauciuc. ♦ Bucăţică de cauciuc pentru şters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hârtie; radieră. 2. Gumă arabică = lichid cleios secretat de unele specii de salcâm exotic sau obţinut pe cale sintetică, întrebuinţat la lipit, în apretura textilă etc. [< lat. gummis, cf. germ. Gummi, fr. gomme].

Trimis de LauraGellner, 29.03.2007. Sursa: DN



GÚMĂ s. f. 1. substanţă vâscoasă secretată de unele plante sau obţinută sintetic, care se întăreşte în contact cu aerul. 2. bucăţică de cauciuc pentru şters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hârtie; radieră. o gumă de mestecat = bomboană din gumă (1), cu o glazură dulce, care se mestecă în gură. (după fr. gomme, it. gomma, lat. gummi)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



gúmă (gúme), s.f. – 1. Substanţă vîscoasă folosită în industrie. – 2. Radieră. – var. gomă. lat. (germ.) gummi (sec. XIX). – var., din fr. gomme, este înv. cu uzul său general, şi se păstrează cu sensul de "afectare, pedanterie", de asemenea propriu fr. – Der. gomos, s.m., din fr. gommeux; guma, vb., din fr. gommer; gumos, adj., din fr.; gumilastic, s.n. (cauciuc), din ngr. γόμμαλάστιχα.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER