înnebuni

înnebuni
ÎNNEBUNÍ, înnebunesc, vb. IV. intranz. A fi atins de nebunie, de demenţă; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-şi pierde calmul, stăpânirea de sine. ♢ tranz. Durerea l-a înnebunit. ♢ expr. (tranz.) Nu mă-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neîncrederea faţă de cele auzite. ♦ tranz. A face pe cineva să-şi piardă stăpânirea de sine; a agasa, a enerva. – În + nebun.
Trimis de valeriu, 19.01.2006. Sursa: DEX '98

ÎNNEBUNÍ vb. (med.) a se aliena, a se sminti, a se ţicni, (pop. şi fam.) a (se) strechea, (Transilv., Maram. şi Ban.) a (se) bolânzi, (prin Munt.) a primi, (Mold.) a sturluiba, a zăluzi, a (se) zărghi, (fam.) căpia, a se sona, (fig.) a se scrânti, a se trăsni, a se ţăcăni.
Trimis de siveco, 29.03.2007. Sursa: Sinonime

înnebuní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înnebunésc, imperf. 3 sg. înnebuneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înnebuneáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNNEBUN//Í înnebuniésc 1. intranz. A deveni nebun; a pierde facultatea de a judeca normal; a se scrânti; a se sminti; a se aliena. ♢ Ai înnebuniit? exclamaţie de dezaprobare faţă de ceea ce zice sau face cineva. înnebuni după cineva (sau după ceva) a dori foarte mult pe cineva sau ceva. 2. tranz. A scoate din starea normală; a ameţi; a zăpăci; a buimăci. înnebuni de cap pe cineva. ♢ Nu mă înnebuni! se spune pentru a-şi exprima mirarea sau neîncrederea faţă de cele auzite. /în + ne-bun
Trimis de siveco, 27.12.2008. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • aliena — ALIENÁ, alienez, vb. I. 1. tranz. (jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina. 2. refl. (livr.) A înnebuni. ♦ A deveni ostil societăţii, factorilor de civilizaţie, a se simţi izolat în societatea modernă …   Dicționar Român

  • sminti — SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A şi pierde sau a face să şi piardă dreapta judecată; a înnebuni. ♢ expr. (tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. tranz. (pop.) A induce în eroare; a păcăli, a… …   Dicționar Român

  • căpia — CĂPIÁ, căpiez, vb. I. intranz. 1. (Despre ovine şi bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. fig. (fam.) A se scrânti, a se ţicni, a înnebuni. [pr.: pi a] – Din capiu. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CĂPIÁ vb. v. aliena, înnebun …   Dicționar Român

  • deraia — DERAIÁ, deraiéz, vb. I. intranz. 1. (Despre mijloace de transport care circulă pe şine) A sări de pe şine. 2. fig. A vorbi aiurea, a bate câmpii, a divaga; a se abate, a devia de la subiect. [pr.: ra ia] – Din fr. dérailler. Trimis de… …   Dicționar Român

  • detraca — DETRACÁ vb. I. refl. (livr.; întrebuinţat numai la timpurile compuse) A se sminti, a se ţicni; a decădea din punct de vedere moral. – Din fr. détraquer. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  DETRACÁ vb. v. defecta, deranja, deregla,… …   Dicționar Român

  • minte — MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. ♢ loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înţelept. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ♢ expr. Ieşit… …   Dicționar Român

  • scrânti — SCRÂNTÍ, scrântesc, vb. IV. 1. tranz. A deplasa, a scoate din articulaţie, din poziţia sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa. ♢ expr. (fam.) A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greşi. ♦ refl. (Despre membre, articulaţii etc.) A se… …   Dicționar Român

  • trăsni — TRĂSNÍ1, trăsnesc, vb. IV. 1. intranz. impers. şi unipers. A se produce trăsnete, a cădea trăsnete. ♢ expr. A trăsni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) în mod neaşteptat. (intranz.) A i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.)… …   Dicționar Român

  • ţicni — ŢICNÍ, ţicnesc, vb. IV. refl. (fam.) A şi pierde puterea de judecată; a înnebuni, a se sminti. a se zăpăci, a se ţăcăni. – cf. scr. c i k n u t i. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98  ŢICNÍ vb. v. înnebuni. Trimis de s …   Dicționar Român

  • nebuni — NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. intranz. şi tranz. (pop.) A înnebuni. ♢ expr. (tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamaţie folosită pentru a exprima mirarea (şi neîncrederea) faţă de cele auzite. – Din nebun. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”