deraia

DERAIÁ, deraiéz, vb. I. intranz. 1. (Despre mijloace de transport care circulă pe şine) A sări de pe şine. 2. fig. A vorbi aiurea, a bate câmpii, a divaga; a se abate, a devia de la subiect. [pr.: -ra-ia] – Din fr. dérailler.

Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX '98



deraiá vb. (sil. -ra-ia), ind. prez. 1 sg. deraiéz, 3 sg. şi pl. deraiáză, 1 pl. deraiém; conj. prez. 3 sg. şi pl. deraiéze; ger. deraínd

Trimis de siveco, 11.01.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



A DERA//IÁ deraiaiéz intranz. 1) (despre trenuri, tramvaie) A sări de pe şine. 2) (despre persoane) A se abate de la subiect. 3) fig. A pierde facultatea de a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a se ţicni; a se scrânti; a se sminti; a înnebuni. [Sil. -ra-ia] /<fr. dérailler

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DERAIÁ vb. I. intr. (Despre un vehicul pe şine: tren, tramvai etc.) A aluneca, a sări de pe şine, de pe linie. ♢ (fig.; despre oameni) A devia (într-o discuţie etc.); a înnebuni, a se sminti. [pron. -ra-ia, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. dérailler].

Trimis de LauraGellner, 11.01.2007. Sursa: DN



deraiá (deraiéz, deraiát), vb. – 1. Despre mijloacele de transport, a sări de pe şine. – 2. A vorbi aiurea, a bate cîmpii. fr. dérailler. – Der. deraiere, s.f.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



DERAIÁ vb. intr. 1. (despre tren, tramvai, metrou) a sări de pe şine. 2. (fig.) a devia de la subiect, a divaga. ♢ (p. ext.) a ieşi din normal; a înnebuni, a se sminti. (< fr. dérailler)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN