înnebunire

ÎNNEBUNÍRE s.f. Faptul de a înnebuni. – v. înnebuni.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



înnebuníre s. f., g.-d. art. înnebunírii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic