afolat — AFOLÁT, Ă adj. (Franţuzism) Înnebunit, ieşit din minţi, care şi a pierdut cumpătul (de frică, de durere). [cf. fr. affolé]. Trimis de LauraGellner, 23.10.2004. Sursa: DN AFOLÁT, Ă adj. înnebunit, ieşit din minţi, care şi a pierdut cumpătul.… … Dicționar Român
burete — BURÉTE bureţi, s.m. 1. (bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ♢ expr. (fam.) Doar n am mâncat bureţi = doar n am înnebunit! 2. (În sintagma) Burete de mare = (la pl.) Încrengătură de nevertebrate marine, fixate de stânci, cu formă… … Dicționar Român
zăluzit — ZĂLUZÍT, Ă, zăluziţi, te, adj. (reg.) Înnebunit, năucit, sărit (din minţi) – v. zăluzi. Trimis de spall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZĂLUZÍT adj., s. v. alienat, dement, descre ierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
apucat — APUCÁT2, Ă, apucaţi, te, adj. (În superstiţii; adesea substantivat) (Om) chinuit de diavol; p. ext. (persoană) care se enervează repede, care se manifestă cu violenţă. ♦ (pop.; despre copii) Bolnav de colici. – v. apuca. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
bolând — BOLẤND, Ă, bolânzi, de, adj. (reg.) Nebun, smintit, nerod, prost. [var.: bolúnd, ă adj.] – Din magh. bolond. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BOLÂND adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit … Dicționar Român
candriu — CANDRÍU, ÍE, candrii, adj. (fam.; adesea substantivat). 1. Ţicnit, smintit, într o ureche. 2. Ameţit de băutură; beat. – Din ţig. kand ureche . Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 CANDRÍU adj. v. ameţit, băut, beat, cherchelit, îmbătat … Dicționar Român
chelboşi — CHELBOŞÍ, chelboşesc, vb. IV. intranz. (pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ♢ expr. Doar n am chelboşit! = doar n am înnebunit! – Din chelbos. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHELBOŞÍ vb. v. cheli, pleşuvi … Dicționar Român
ciupercă — CIUPÉRCĂ, ciuperci, s.f. 1. (La pl.) Încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau ca saprofite şi se răspândesc prin spori; (şi la sg.) plantă din această încrengătură, de obicei în formă de pălărie… … Dicționar Român
cucută — CUCÚTĂ, cucute, s.f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe şi fructe brune verzui, întrebuinţată ca medicament; dudău, buciniş (Conium maculatum). ♢ expr. (fam.) Doar n am băut… … Dicționar Român
căpiat — CĂPIÁT, Ă, căpiaţi, te, adj. 1. (Despre ovine şi bovine) Atins de cenuroză. 2. fig. (fam.) Scrântit, ţicnit, nebun. [pr.: pi at] – v. căpia. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂPIÁT adj., s. v. alienat, dement, descre ierat … Dicționar Român