- ciupercă
- CIUPÉRCĂ, ciuperci, s.f. 1. (La pl.) Încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau ca saprofite şi se răspândesc prin spori; (şi la sg.) plantă din această încrengătură, de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior. ♢ expr. Doar n-am mâncat ciuperci! = doar n-am înnebunit! Pagubă-n ciuperci! = nu e nimic, puţin îmi pasă! 2. Obiect de lemn în formă de ciupercă (1), pe care se întinde ciorapul când se cârpeşte. ♦ (ir.) Pălărie veche, adesea mototolită şi turtită. 3. (În sintagma) Ciuperca şinei = partea superioară şi îngroşată a unei şine de cale ferată, pe care se sprijină roţile vehiculelor, când rulează. – Din bg. čepurka, scr. pečurka.Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX '98CIUPÉRCĂ s. (bot.) 1. fungi (pl.), (pop.) burete. 2. ciupercă de pivniţă (Merulius lacrymans) = burete-de-casă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCIUPERCĂ DE BRÁD s. v. pita-vacii.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCIUPERCĂ DE PE COÁSTĂ s. v. pitarcă.Trimis de siveco, 10.11.2008. Sursa: SinonimeCIUPERCĂ DOMNEÁSCĂ s. v. pitarcă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCIUPERCĂ PUTUROÁSĂ s. v. băloşel.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeciupércă s. f., g.-d. art. ciupércii; pl. ciupérciTrimis de siveco, 06.05.2008. Sursa: Dicţionar ortograficCIUPÉR//CĂ ciupercăci f. 1) la pl. Încrengătură de plante inferioare, fără clorofilă, care se înmulţesc prin spori. 2) Plantă din această încrengătură, cu corpul cărnos, în formă de pălărie şi cu picior. ciupercăci otrăvitoare. ciupercăci comestibile. ♢ ciupercă de fermentare microorganism în formă de ciupercă folosit ca ferment. Doar n-am mâncat ciupercăci doar nu mi-am ieşit din minţi. A răsări ca ciupercăcile (după ploaie) a apărea în număr mare şi în timp scurt. 3) Obiect din lemn de formă specială pe care se îmbracă ciorapul când se ţese sau se cârpeşte. 4) fig. iron. Pălărie sau căciulă veche şi mototolită. 5): ciupercăca şinei partea de sus mai largă a unei şine de cale ferată, pe care rulează roţile trenului. [G.-D. ciupercii] /<bulg. ţepurca, sb. peţurkaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXciupércă (ciupérci), s.f. – 1. Plantă inferioară, lipsită de clorofilă, de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior. – 2. (arg.) Pălărie. – Mr. peciurcă, megl. cinciupercă. bg., sb. pečurka, cu aceeaşi metateză ca în bg. čepurka, mag. csepérke (Cihac, II, 492; Philippide, Principii, 140; Conev 43; Iordan, Dift., 95).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.