- babiţă
- BÁBIŢĂ1, babiţe, s.f. 1. (ornit.) Pelican. 2. Nume dat la două specii de ciuperci, în forma unei copite de cal, care cresc pe copaci şi din care se prepară iasca (Polyporus fomentarius, polyporus ignarius). – Din bg., scr. babica.Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BÁBIŢĂ2, babiţe, s.f. (pop.; mai ales la pl.) Diaree a sugacilor. – Din bg. babici.Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BÁBIŢĂ s. 1. v. pelican. 2. (bot.; Polyporus) (reg.) copită, (Olt.) copitariţă. (babiţă este o ciupercă.) 3. (bot.; Ganoderma applanatum) iască, văcălie de fag. (babiţă este o ciupercă dezvoltată pe trunchiul copacilor.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeBÁBIŢĂ s. v. calcar, gasteropod, gastropod, iască, limax, melc, melc fără casă, piatră-de-var.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeBABIŢĂ CREÁŢĂ s. v. pelican creţ.Trimis de siveco, 13.07.2007. Sursa: Sinonimebábiţă (zool., bot., med.) s. f., g.-d. art. bábiţei; pl. bábiţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBÁBIŢ//Ă babiţăe f. pop. 1) Pasăre migratoare acvatică, de talie mare, cu cioc lung şi gros, cu o pungă sub maxilarul inferior, în care îşi depozitează hrana; pelican. 2) (nume generic) Ciupercă care creşte pe copaci şi din care se prepară iasca. /<bulg., sb. babicaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbabíţă (-ţe), s.f. – 1. Pelican (Pelecanus onocrotalus). – 2. Ciupercă din care se prepară iasca (Fomes igniarius). – 3. Ferăstrău. – 4. Pîntece, burtă. – 5. Diaree la copii. sl. babica, dim. de la baba, cf. babă, babcă (Cihac; DAR). Pentru diferitele accepţii din rom., cf. bg., pol., rus. baba "pelican", rus. babica "ciupercă", bg. babica, babek "pîntece". Baghiţă "pîntece", pe care Damé îl menţionează ca cuvînt diferit, este var. mold. cu palatalizare normală.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
