- hrib
- HRIB, hribi, s.m. Ciupercă comestibilă, cu pălăria de culoare brună-gălbuie şi cu piciorul alb, gros; mânătarcă (Boletus edulis). – Din ucr. hryb.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HRIB s. (bot.; Boletus edulis) mânătarcă, (reg.) burete, copită, mitarcă, pitarca, pitoancă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimehrib s. m., pl. hribiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHRIB hribi m. pop. Ciupercă de pădure comestibilă, cu piciorul alb, gros şi cu pălăria brună-gălbuie; mânătarcă. ♢ hrib-ţigănesc ciupercă otrăvitoare, asemănătoare cu hribul. /<ucr. hrybTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXhrib (hríbi), s.m. – (Mold.) Ciupercă comestibilă (Boletus edulis). – var. hribă. sl. chribŭ "spinare" (Miklosich, Slaw. Elem., 18; Cihac, II, 143; DAR), cf. rut. hryb "ciupercă", pol. grzyb, slov. hrib, mag. hirip; cf. şi gîrbă. var. se foloseşte şi în Mold. şi Trans., cu sensul de "cartof".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.