hrepcui

HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. tranz. (reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



hrepcuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hrepcuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A HREPCU//Í hrepcuiiésc tranz. pop. A cosi cu hreapca. /hreapcă + suf. hrepcuiui

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



hrepcuí, hrepcuiésc, vb. IV (reg.) 1. a cosi cu hreapca (v.). 1. (refl.) a se strica, a se hodorogi.

Trimis de blaurb, 26.05.2006. Sursa: DAR