- înnebunitor
- ÎNNEBUNITÓR, -OÁRE, înnebunitori, -oare, adj. Care te face să înnebuneşti; exasperant. – Înnebuni + suf. -tor.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎNNEBUNITÓR adj. v. exasperant.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeînnebunitór adj. m., pl. înnebunitóri; f. sg. şi pl. înnebunitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNNEBUNIT//ÓR înnebunitoroáre (înnebunitoróri, înnebunitoroáre) Care înnebuneşte; în stare să scoată din minţi. /a înnebuni + suf. înnebunitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.