ţicni

ţicni
ŢICNÍ, ţicnesc, vb. IV. refl. (fam.) A-şi pierde puterea de judecată; a înnebuni, a se sminti. a se zăpăci, a se ţăcăni. – cf. scr. c i k n u t i.
Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX '98

ŢICNÍ vb. v. înnebuni.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ţicní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţicnésc, imperf. 3 sg. ţicneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţicneáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SE ŢICN//Í mă ţicniésc intranz. fam. A pierde facultatea de a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a se sminti; a se scrânti; a înnebuni; a se trăsni; a se aliena. /cf. sb. ciknuti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ţicní (-nésc, -ít), vb. – 1. A sparge un obiect de ceramică sau de sticlă. – 2. (refl.) A bate cîmpii, a-şi pierde minţile. – var. Mold. ţîcni. Creaţie expresivă, care imită zgomotul bătăii uşoare, cf. ţac, cu suf. tot expresiv -ni. – Der. ţicneală, s.f. (nebunie, rătăcire). Ţicni este faţă de tic, ca ţăcăni faţă de ţac. Ţicnitoare, s.f. (Banat, pasăre, Picus maior), cf. ciocănitoare.
Trimis de blaurb, 09.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • ticni — TICNÍ vb. IV v. tihni. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • ţicní — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţicnésc, imperf. 3 sg. ţicneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţicneáscã …   Romanian orthography

  • mȁtičnī — mȁtičn|ī prid. koji pripada matici, koji je svojstven matici [∼a knjiga rođenih; ∼o poduzeće] ∆ {{001f}}∼a divljač lov. divljač koja čini osnovni lovni fond i ima stanište u lovištu (npr. fazan, jarebica, zec), opr. prolazna (npr. divlja… …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • tr̀tičnī — tr̀tičn|ī prid. koji pripada, koji je dio, koji se odnosi na trticu ∆ {{001f}}∼a žlijezda zool. anat. u ptica, parna velika žlijezda s gornje strane trtice; uropigijalna žlijezda …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • detraca — DETRACÁ vb. I. refl. (livr.; întrebuinţat numai la timpurile compuse) A se sminti, a se ţicni; a decădea din punct de vedere moral. – Din fr. détraquer. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  DETRACÁ vb. v. defecta, deranja, deregla,… …   Dicționar Român

  • căpia — CĂPIÁ, căpiez, vb. I. intranz. 1. (Despre ovine şi bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. fig. (fam.) A se scrânti, a se ţicni, a înnebuni. [pr.: pi a] – Din capiu. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CĂPIÁ vb. v. aliena, înnebun …   Dicționar Român

  • sona — SONÁ, sonéz, vb. I. refl. (fam.; despre oameni) A şi pierde judecata, a se ţicni. – După fr. sonné. Trimis de LauraGellner, 23.07.2004. Sursa: DEX 98  SONÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, ţicni. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • trăsni — TRĂSNÍ1, trăsnesc, vb. IV. 1. intranz. impers. şi unipers. A se produce trăsnete, a cădea trăsnete. ♢ expr. A trăsni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) în mod neaşteptat. (intranz.) A i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.)… …   Dicționar Român

  • ţăcăni — ŢĂCĂNÍ, ţăcănesc, vb. IV. 1. intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanşarea unui mecanism etc. ♦ tranz. (fam.) A scrie ceva la maşina de scris. 2. refl. fig. A se sminti, a se ţicni. – Ţac + suf. ăni.… …   Dicționar Român

  • scrânti — SCRÂNTÍ, scrântesc, vb. IV. 1. tranz. A deplasa, a scoate din articulaţie, din poziţia sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa. ♢ expr. (fam.) A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greşi. ♦ refl. (Despre membre, articulaţii etc.) A se… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”