înfruntare

înfruntare
ÎNFRUNTÁRE, înfruntări, s.f. Acţiunea de a înfrunta şi rezultatul ei. 1. Mustrare, dojană aspră; p. ext. jignire, insultă. 2. Rezistenţă hotărâtă; opunere îndrăzneaţă. ♦ Conflict, ciocnire. – v. înfrunta.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNFRUNTÁRE s. 1. sfidare, (rar) sfruntare. (înfruntare cuiva.) 2. v. încăierare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNFRUNTÁRE s. v. admonestare, afront, bătălie, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, injurie, insultă, jignire, luptă, morală, mustrare, observaţie, ocară, ofensă, reproş, ruşine, umilinţă.
Trimis de siveco, 29.02.2008. Sursa: Sinonime

înfruntáre s. f., g.-d. art. înfruntării; pl. înfruntări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • ocară — OCÁRĂ, ocări, s.f. (pop.) Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, ruşinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situaţie ruşinoasă, dezonorantă în care se află cineva; ruşine, dezonoare. ♢ loc. adj. De ocară =… …   Dicționar Român

  • sfidare — SFIDÁRE, sfidări, s.f. Acţiunea de a sfida şi rezultatul ei. – v. sfida. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFIDÁRE s. 1. bravadă, bravare, desfidere, (înv.) desfid. (sfidare morţii.) 2. înfruntare, (rar) sfruntare. (sfidare cuiva.) 3.… …   Dicționar Român

  • sfruntare — SFRUNTÁRE, sfruntări, s.f. (Rar) Acţiunea de a sfrunta şi rezultatul ei; p. ext. neruşinare, obrăznicie, impertinenţă. – v. sfrunta. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SFRUNTÁRE s. 1. provocare, sfidare. (Aruncă cuiva o sfruntare.) 2.… …   Dicționar Român

  • bătălie — BĂTĂLÍE, bătălii, s.f. Luptă între armate, între grupuri, cete armate etc.; bătaie. ♦ fig. Eforturi comune făcute în vederea îndeplinirii unei acţiuni importante (şi urgente). – Din ngr. batália. cf. it. b a t t a g l i a . Trimis de paula, 28.05 …   Dicționar Român

  • ceartă — CEÁRTĂ, certuri, s.f. 1. Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane; sfadă, gâlceavă. 2. (Rar) Neînţelegere, duşmănie, ură. – Din certa (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 23.01.2009. Sursa: DEX 98  CEÁRTĂ s. 1. v. neînţelegere …   Dicționar Român

  • desfid — DESFÍD s.n. (înv.) Sfidare, înfruntare. – Din desfide (derivat regresiv). Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98  DESFÍD s. v. bravadă, bravare, desfidere, sfidare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  desfíd s. n. Trimis de …   Dicționar Român

  • imputare — IMPUTÁRE, imputări, s.f. Acţiunea de a (se) imputa şi rezultatul ei; reproş, mustrare, învinuire. ♦ (concr.) Măsură prin care se dispune reţinerea din câştigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta… …   Dicționar Român

  • jignire — JIGNÍRE, jigniri, s.f. Acţiunea de a jigni şi rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jigneşte. – v. jigni. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  JIGNÍRE s. 1. insultare, ofensare, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.)… …   Dicționar Român

  • pieptiş — PIEPTÍŞ adv. 1. De a dreptul (în sus), drept în sus sau înainte; direct. ♦ (Adjectival) Care are pantă repede, abruptă, greu de suit. 2. Faţă în faţă (aproape ciocnindu se); corp la corp, direct. ♦ (Adjectival; despre lupte, ciocniri etc.) Care… …   Dicționar Român

  • reproş — REPRÓŞ, reproşuri, s.n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REPRÓŞ s. 1. imputare, imputaţie, învinuire, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”