pieptiş

pieptiş
PIEPTÍŞ adv. 1. De-a dreptul (în sus), drept în sus sau înainte; direct. ♦ (Adjectival) Care are pantă repede, abruptă, greu de suit. 2. Faţă în faţă (aproape ciocnindu-se); corp la corp, direct. ♦ (Adjectival; despre lupte, ciocniri etc.) Care are loc prin înfruntare directă între combatanţi. 3. fig. Cu curaj, fără teamă, pe faţă. – Piept + suf. -iş.
Trimis de oprocopiuc, 17.03.2004. Sursa: DEX '98

PIEPTÍŞ adj., adv. 1. adj. v. abrupt. 2. adv. direct, frontal. (Într-o zi a urcat pieptiş dealul.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pieptíş adj. m., pl. pieptíşi; f. sg. pieptíşă, pl. pieptíşe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

pieptíş adv.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PIEPTÍŞ1 adv. 1) De-a dreptul; fără ocol. 2) Piept la piept; corp la corp. A se lupta pieptiş. 3) fig. În mod direct şi deschis; făţiş. /piept + suf. pieptişiş
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PIEPTÍŞ2 pieptişă (pieptişi, pieptişe) 1) (despre dealuri, drumuri etc.) Care este foarte înclinat; cu pantă mare; abrupt. 2) (despre lupte) Care se desfăşoară corp la corp. /piept + suf. pieptişiş
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • pieptíş — adj. m., pl. pieptíşi; f. sg. pieptíşã, pl. pieptíşe …   Romanian orthography

  • boss — s.m. Supraveghetor peste muncitorii dintr o întreprindere în S.U.a.; p. ext. (fam.) şef. – cuv. engl. Trimis de valeriu, 17.01.2007. Sursa: DEX 98  TÁUR, tauri, s.m. 1. Masculul necastrat al vacii, apt pentru reproducţie (Bos taurus).* …   Dicționar Român

  • piept — PIEPT, (1, 2, 4) piepturi, s.n., (3) piepţi, s.m. 1. s.n. Parte superioară a corpului, de la abdomen până la gât, la om şi la unele animale vertebrate; torace; spec. partea anterioară (şi exterioară) a acestei regiuni; p. restr. organ din… …   Dicționar Român

  • rapid — RAPÍD, Ă, rapizi, de, adj., s.n. I. adj. (Adesea adverbial) Care se mişcă, se desfăşoară, se execută cu repeziciune. ♢ Tren rapid (şi substantivat, n.) = tren care circulă cu viteză mare şi care opreşte numai în staţiile importante. II. s.n. 1.… …   Dicționar Român

  • abrupt — ABRÚPT, Ă, abrupţi, te, adj. 1. (Despre povârnişuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil; accidentat, prăpăstios. 2. fig. (Despre stil) Fără legătură, inegal. 3. (Despre un organ) Târâtor, repent. – Din fr. abrupt, lat. abruptus.… …   Dicționar Român

  • corp — CORP, corpuri, s.n., (I 3) şi corpi, s.m. I. 1. Totalitatea organelor unei fiinţe vii; organismul considerat ca un întreg anatomic şi funcţional; trup. ♢ loc. adj. şi adv. Corp la corp = (despre modul de desfăşurare a luptelor) faţă în faţă,… …   Dicționar Român

  • direct — DIRÉCT, Ă, direcţi, te, adj., s.f., adv. 1. adj. Care duce la ţintă, de a dreptul, fără ocol; drept. ♢ În linie directă = din tată în fiu, în linie dreaptă de rudenie. 2. s.f. Lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte. 3. adv. De a… …   Dicționar Român

  • frontal — FRONTÁL, Ă, frontali, e, adj., s.n. 1. adj. Care ţine de regiunea frunţii. ♦ (Substantivat, n.; rar) Parte proeminentă a unui obiect. 2. adj. Din faţă, aşezat în faţă. ♢ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în… …   Dicționar Român

  • măluros — MĂLURÓS1, OÁSĂ, măluroşi, oase, adj. (Rar) Mălurat. – Mălură + suf. os. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MĂLURÓS2, OÁSĂ, măluroşi, oase, adj. Cu maluri abrupte, cu coaste repezi; râpos, priporos. – Mal + suf. os. Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

  • oblu — ÓBLU, OÁBLĂ, obli, oable, adj., adv. I. adj. 1. (pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălţimi, urcuşuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Încet şi uniform. II. adv.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”