frontal

frontal
FRONTÁL, -Ă, frontali, e, adj., s.n. 1. adj. Care ţine de regiunea frunţii. ♦ (Substantivat, n.; rar) Parte proeminentă a unui obiect. 2. adj. Din faţă, aşezat în faţă. ♢ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcţia filonului; p. ext. locul unde se execută o astfel de operaţie. 3. adj. Referitor la front (6). 4. s.n. Os al craniului care formează fruntea şi o parte din orbite (orbita). – Din fr. frontal.
Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FRONTÁL adv. v. pieptiş.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

frontál adj. m., pl. frontáli; f. sg. frontálă, pl. frontále
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FRONTÁL1 frontale n. 1) Partea din faţă a unui obiect. frontalul clădirii. 2) anat. Os care formează fruntea şi partea de sus a orbitelor. /<fr. frontal
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FRONTÁL2 frontală (frontali, frontale) 1) Care ţine de frunte; propriu frunţii. Os frontal. 2) Care se află dinainte; din faţă; din frunte. /<fr. frontal
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FRONTÁL3 frontală (frontali, frontale) mil. Care ţine de front; propriu frontului. ♢ Control frontal control efectuat pe un front larg (sub toate aspectele). /<fr. frontal
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FRONTÁL, -Ă adj. 1. Din regiunea frunţii. 2. Din (aşezat în) faţă. ♢ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcţia filonului; (p. ext.) locul unde se execută o astfel de operaţie. ♦ Referitor la front (5) [în DN]. // s.n. 1. Os al craniului care formează fruntea şi o parte din orbite. 2. Parte proeminentă a unui obiect. [< fr. frontal].
Trimis de LauraGellner, 26.06.2006. Sursa: DN

FRONTÁL, -Ă I. adj. 1. din regiunea frunţii. ♢ (s. n.) muşchi al frunţii. 2. din, aşezat în faţă. o abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcţia filonului; dreptă frontală = dreaptă paralelă cu planul vertical de proiecţie. ♢ referitor la front (5). II. s. n. 1. os al craniului care formează fruntea şi o parte din orbite. 2. parte proeminentă a unui obiect. (< fr. frontal)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?
Synonyms:
, ,


Look at other dictionaries:

  • frontal — frontal, ale, aux [ frɔ̃tal, o ] n. m. et adj. • frontel XIIe; lat. frontalis 1 ♦ Bandeau de front. ♢ Frontail. 2 ♦ Adj. (XVIe) Anat. Du front. Os frontal, ou n. m. le frontal : os impair, médian et symétrique, form …   Encyclopédie Universelle

  • Frontal — Fron tal, n. [F. frontal, fronteau, OF. Frontel, frontal, L. frontale an ornament for the forehead, frontlet. See {Front}.] 1. Something worn on the forehead or face; a frontlet; as: (a) An ornamental band for the hair. (b) (Mil.) The metal face… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • frontal — frontal, ale 1. (fron tal, ta l ) adj. 1°   Terme d anatomie. Qui appartient au front. Les muscles frontaux. La région frontale.    Os frontal ou coronal, ou, substantivement, le frontal, os situé à la partie antérieure du crâne et supérieure de… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • frontal — adj. 2 g. 1. Da fronte ou testa (ex.: zona frontal). 2. Relativo à parte da frente de algo (ex.: choque frontal, parte frontal). 3. Que mostra franqueza ou sinceridade (ex.: comentário frontal). = DIRETO, FRANCO, SINCERO • s. m. 4. Parte da… …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • frontal — adjetivo 1. Área: anatomía De la frente: músculo frontal. 2. Que está situado en la parte delantera, o que se produce con la parte delantera de una cosa: los embellecedores frontales de un vehículo. Los choques frontales son los peores. 3. Que se …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • Frontal — Fron tal, a. [Cf. F. frontal.] Belonging to the front part; being in front; esp. (Anat.), Of or pertaining to the forehead or the anterior part of the roof of the brain case; as, the frontal bones. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Frontal — (von lat. frons „Stirn“) steht für: Frontal (Fernsehsendung) und das Nachfolgeformat Frontal21 frontal, Adjektiv Frontalunterricht im Gegensatz zur Gruppenarbeit, siehe Klassenunterricht Frontalansicht, die Portraitdarstellung von vorn Anatomie,… …   Deutsch Wikipedia

  • frontal — Frontal. s. m. Bandeau qu on met sur le front. Mettre un frontal avec des herbes pour appaiser le mal de teste. Il se dit aussi d Une corde à plusieurs noeuds, dont on serre le front d un homme pour le forcer de dire, d advoüer quelque chose. Les …   Dictionnaire de l'Académie française

  • frontal — relativo o concerniente a la frente un hueso del cráneo [véase http://www.iqb.es/diccio/h/huesos01.htm#frontal] [A02.1.03.001] imagen anatómica [véase http://www.iqb.es/diccio/f/fo.htm#frontal1] Diccionario ilustrado de Términos Médicos.. Alvaro… …   Diccionario médico

  • frontal — (Del lat. frontālis). 1. adj. Perteneciente o relativo al frente (ǁ parte delantera de alguna cosa). 2. Dicho de una oposición, un ataque, un choque, etc.: Directos o de frente. 3. Anat. Perteneciente o relativo a la frente (ǁ parte superior de… …   Diccionario de la lengua española

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”